1There were some present at that very time who told him about the Galileans whose blood Pilate had mingled with their sacrifices. (Lu 3:1)2And he answered them, “Do you think that these Galileans were worse sinners than all the other Galileans, because they suffered in this way? (Job 4:7; Joh 9:2; Ac 28:4)3No, I tell you; but unless you repent, you will all likewise perish. (Lu 5:32)4Or those eighteen on whom the tower in Siloam fell and killed them: do you think that they were worse offenders than all the others who lived in Jerusalem? (Joh 9:7; Joh 9:11)5No, I tell you; but unless you repent, you will all likewise perish.” (Lu 13:3)
The Parable of the Barren Fig Tree
6And he told this parable: “A man had a fig tree planted in his vineyard, and he came seeking fruit on it and found none. (Isa 5:2; Mt 21:19; Mr 11:13)7And he said to the vinedresser, ‘Look, for three years now I have come seeking fruit on this fig tree, and I find none. Cut it down. Why should it use up the ground?’ (Mt 7:19; Lu 3:9)8And he answered him, ‘Sir, let it alone this year also, until I dig around it and put on manure.9Then if it should bear fruit next year, well and good; but if not, you can cut it down.’”
A Woman with a Disabling Spirit
10Now he was teaching in one of the synagogues on the Sabbath. (Mt 4:23; Mr 6:2)11And behold, there was a woman who had had a disabling spirit for eighteen years. She was bent over and could not fully straighten herself. (Lu 13:16; Ac 16:16)12When Jesus saw her, he called her over and said to her, “Woman, you are freed from your disability.”13And he laid his hands on her, and immediately she was made straight, and she glorified God. (Mr 5:23; Lu 5:25; Lu 7:16; Lu 18:43)14But the ruler of the synagogue, indignant because Jesus had healed on the Sabbath, said to the people, “There are six days in which work ought to be done. Come on those days and be healed, and not on the Sabbath day.” (Ex 20:9; Eze 46:1; Mt 12:2; Lu 8:41)15Then the Lord answered him, “You hypocrites! Does not each of you on the Sabbath untie his ox or his donkey from the manger and lead it away to water it? (Mt 12:11; Lu 14:5)16And ought not this woman, a daughter of Abraham whom Satan bound for eighteen years, be loosed from this bond on the Sabbath day?” (1Ch 21:1; Lu 13:11; Lu 19:9; Ac 10:38; 1Co 5:5; 2Co 12:7)17As he said these things, all his adversaries were put to shame, and all the people rejoiced at all the glorious things that were done by him. (Ps 132:18; Lu 18:43; 1Pe 3:16)
The Mustard Seed and the Leaven
18He said therefore, “What is the kingdom of God like? And to what shall I compare it? (Mt 13:31; Mr 4:30)19It is like a grain of mustard seed that a man took and sowed in his garden, and it grew and became a tree, and the birds of the air made nests in its branches.” (Mt 17:20; Lu 17:6)20And again he said, “To what shall I compare the kingdom of God?21It is like leaven that a woman took and hid in three measures of flour, until it was all leavened.” (Ge 18:6; Mt 13:33; 1Co 5:6; Ga 5:9)
The Narrow Door
22He went on his way through towns and villages, teaching and journeying toward Jerusalem. (Mr 6:6; Lu 9:51; Lu 13:33)23And someone said to him, “Lord, will those who are saved be few?” And he said to them, (Ac 2:47; 1Co 1:18; 2Co 2:15)24“Strive to enter through the narrow door. For many, I tell you, will seek to enter and will not be able. (Mt 7:13; 1Co 9:25; 1Ti 4:10; 1Ti 6:12; Heb 12:4)25When once the master of the house has risen and shut the door, and you begin to stand outside and to knock at the door, saying, ‘Lord, open to us,’ then he will answer you, ‘I do not know where you come from.’ (Mt 7:22; Mt 10:33; Mt 25:10; Mt 25:12; 2Ti 2:19)26Then you will begin to say, ‘We ate and drank in your presence, and you taught in our streets.’ (Ex 24:11)27But he will say, ‘I tell you, I do not know where you come from. Depart from me, all you workers of evil!’ (Ps 6:8; Lu 13:25)28In that place there will be weeping and gnashing of teeth, when you see Abraham and Isaac and Jacob and all the prophets in the kingdom of God but you yourselves cast out. (Mt 8:11)29And people will come from east and west, and from north and south, and recline at table in the kingdom of God. (Lu 13:28; Lu 14:15; Lu 22:30)30And behold, some are last who will be first, and some are first who will be last.” (Mt 19:30)
Lament over Jerusalem
31At that very hour some Pharisees came and said to him, “Get away from here, for Herod wants to kill you.” (Mt 19:1; Mr 10:1; Lu 3:1)32And he said to them, “Go and tell that fox, ‘Behold, I cast out demons and perform cures today and tomorrow, and the third day I finish my course. (Heb 2:10; Heb 5:9; Heb 7:28)33Nevertheless, I must go on my way today and tomorrow and the day following, for it cannot be that a prophet should perish away from Jerusalem.’ (Mt 21:11; Joh 11:9; Ac 3:21; Ac 17:3)34O Jerusalem, Jerusalem, the city that kills the prophets and stones those who are sent to it! How often would I have gathered your children together as a hen gathers her brood under her wings, and you were not willing! (De 32:11; Ru 2:12; Ps 147:2; Pr 1:24; Mt 21:35; Mt 23:37; Mt 26:55; Lu 19:41; Lu 23:28; Joh 5:40)35Behold, your house is forsaken. And I tell you, you will not see me until you say, ‘Blessed is he who comes in the name of the Lord!’” (Ps 118:26; Isa 64:11; Jer 12:7; Jer 22:5; Lu 19:38)
1În acea vreme au sosit unii și I‑au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.2Isus, răspunzând, le‑a zis: „Credeți că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri?3Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător!4Sau credeți că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului și i‑a omorât au fost mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiesc în Ierusalim?5Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într‑un fel asemănător[1]!“6Apoi le‑a spus această pildă: „Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n‑a găsit.7Atunci i‑a zis agricultorului: «Iată că sunt deja trei ani de când vin și caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie‑l deci! De ce să mai secătuiască pământul degeaba?!»8Însă acesta, răspunzând, i‑a zis: «Stăpâne, mai lasă‑l și anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui și îi voi pune gunoi.9Poate că, de acum înainte, va face roade. Dacă nu, îl vei tăia!»“
Vindecarea unei femei într‑o zi de Sabat
10Într‑o zi de Sabat, Isus dădea învățătură într‑una din sinagogi.11Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință. Ea era încovoiată și nu se putea îndrepta pe deplin.12Când a văzut‑o, Isus a chemat‑o și i‑a zis: „Femeie, ești eliberată de neputința ta!“13El Și‑a întins mâinile peste ea și deodată ea s‑a îndreptat; și‑L slăvea pe Dumnezeu.14Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de Sabat, a zis mulțimii: – Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți deci în acele zile să fiți vindecați, nu în ziua de Sabat!15Dar Domnul i‑a răspuns și a zis: – Ipocriților! Oare în ziua de Sabat nu‑și dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle și‑l duce să‑l adape?!16Această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care, iată, Satan a ținut‑o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua de Sabat?17Toți împotrivitorii Lui au rămas de rușine când a zis aceste lucruri. Și întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.
Pilda bobului de muștar și a drojdiei
18Prin urmare, El a zis: – Cu ce seamănă Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? (Mt 13:31; Mr 4:30)19Ea este ca un bob de muștar pe care l‑a luat un om și l‑a aruncat în grădina lui. El a crescut și a devenit un pom, iar păsările cerului și‑au făcut cuiburi între ramurile lui.20El a zis iarăși: – Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?21Este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o[2] în trei măsuri[3] de făină, până a dospit tot aluatul.
Intrarea în Împărăție
22Isus trecea prin cetăți și prin sate, dând învățătură și continuându‑Și călătoria spre Ierusalim. (Mt 7:13; Mt 7:22; Mt 8:11)23Cineva L‑a întrebat: – Doamne, numai câțiva vor fi mântuiți? El le‑a zis:24– Străduiți‑vă să intrați pe ușa cea îngustă! Căci vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea.25Odată ce Stăpânul casei se va ridica și va încuia ușa, voi, stând afară, veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, deschide‑ne!“ Dar El, răspunzând, vă va zice: „Nu știu de unde sunteți.“26Atunci veți începe să ziceți: „Noi am mâncat și am băut înaintea Ta, și pe străzile noastre ai dat Tu învățătură!“27Dar El, răspunzând, vă va zice: „Vă spun că nu știu de unde sunteți. Îndepărtați‑vă de la Mine, voi, toți lucrătorii nedreptății!“28Va fi plânsul și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați!29Vor veni de la Răsărit și de la Apus, de la Nord și de la Sud și se vor așeza la masă în Împărăția lui Dumnezeu.30Și iată că sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă.
Plângere asupra Ierusalimului
31Chiar în ceasul acela au venit câțiva farisei și I‑au zis: – Pleacă și du‑Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare! (Mt 23:37)32El le‑a răspuns: – Duceți‑vă și spuneți‑i acelei vulpi: iată, alung demoni și înfăptuiesc vindecări azi și mâine, iar a treia zi voi termina.33Trebuie însă ca azi, mâine și poimâine să‑Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim.34Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să‑ți adun copiii așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n‑ați vrut!35Iată, casa vă este lăsată pustie! Vă spun că nicidecum nu Mă veți mai vedea până când nu va veni vremea când veți zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“[4] (Ps 118:26)