Jeremiah 36 | English Standard Version

English Standard Version

Jehoiakim Burns Jeremiah’s Scroll

1 In the fourth year of Jehoiakim the son of Josiah, king of Judah, this word came to Jeremiah from the Lord: (Jer 25:1; Jer 36:9; Jer 45:1) 2 “Take a scroll and write on it all the words that I have spoken to you against Israel and Judah and all the nations, from the day I spoke to you, from the days of Josiah until today. (Ezr 6:2; Ps 40:7; Jer 1:2; Jer 25:2; Jer 25:3; Jer 25:15; Jer 30:2; Jer 51:60; Eze 2:9; Zec 5:1)

Ezr 6:2Ps 40:7Jer 1:2Jer 25:2Jer 25:3Jer 25:15Jer 30:2Jer 51:60Eze 2:9Zec 5:1

3 It may be that the house of Judah will hear all the disaster that I intend to do to them, so that every one may turn from his evil way, and that I may forgive their iniquity and their sin.” (Jer 18:8; Jer 26:3; Jer 31:34; Eze 12:3; Am 5:15; Zep 2:3)

Jer 18:8Jer 26:3Jer 31:34Eze 12:3Am 5:15Zep 2:3

4 Then Jeremiah called Baruch the son of Neriah, and Baruch wrote on a scroll at the dictation of Jeremiah all the words of the Lord that he had spoken to him. (Jer 32:12; Jer 36:2) 5 And Jeremiah ordered Baruch, saying, “I am banned from going to the house of the Lord, (Jer 32:2; Jer 33:1; Jer 36:4; Jer 39:15)

Jer 32:2Jer 33:1Jer 36:4Jer 39:15

6 so you are to go, and on a day of fasting in the hearing of all the people in the Lord’s house you shall read the words of the Lord from the scroll that you have written at my dictation. You shall read them also in the hearing of all the men of Judah who come out of their cities. (Jer 36:9) 7 It may be that their plea for mercy will come before the Lord, and that every one will turn from his evil way, for great is the anger and wrath that the Lord has pronounced against this people.” (Jer 36:3) 8 And Baruch the son of Neriah did all that Jeremiah the prophet ordered him about reading from the scroll the words of the Lord in the Lord’s house. 9 In the fifth year of Jehoiakim the son of Josiah, king of Judah, in the ninth month, all the people in Jerusalem and all the people who came from the cities of Judah to Jerusalem proclaimed a fast before the Lord. (2Ch 20:3; Jer 36:1; Jer 36:22) 10 Then, in the hearing of all the people, Baruch read the words of Jeremiah from the scroll, in the house of the Lord, in the chamber of Gemariah the son of Shaphan the secretary, which was in the upper court, at the entry of the New Gate of the Lord’s house. (Jer 35:2) 11 When Micaiah the son of Gemariah, son of Shaphan, heard all the words of the Lord from the scroll, (2Ch 34:8; 2Ch 34:15; 2Ch 34:18; Jer 26:24; Jer 40:5)

2Ch 34:82Ch 34:152Ch 34:18Jer 26:24Jer 40:5

12 he went down to the king’s house, into the secretary’s chamber, and all the officials were sitting there: Elishama the secretary, Delaiah the son of Shemaiah, Elnathan the son of Achbor, Gemariah the son of Shaphan, Zedekiah the son of Hananiah, and all the officials. (2Ki 25:25; Jer 26:10; Jer 26:22; Jer 36:20; Jer 36:25; Jer 41:1)

2Ki 25:25Jer 26:10Jer 26:22Jer 36:20Jer 36:25Jer 41:1

13 And Micaiah told them all the words that he had heard, when Baruch read the scroll in the hearing of the people. 14 Then all the officials sent Jehudi the son of Nethaniah, son of Shelemiah, son of Cushi, to say to Baruch, “Take in your hand the scroll that you read in the hearing of the people, and come.” So Baruch the son of Neriah took the scroll in his hand and came to them. (Jer 36:26; Jer 37:3; Jer 37:13; Jer 38:1)

Jer 36:26Jer 37:3Jer 37:13Jer 38:1

15 And they said to him, “Sit down and read it.” So Baruch read it to them. 16 When they heard all the words, they turned one to another in fear. And they said to Baruch, “We must report all these words to the king.” (Jer 36:20) 17 Then they asked Baruch, “Tell us, please, how did you write all these words? Was it at his dictation?” 18 Baruch answered them, “He dictated all these words to me, while I wrote them with ink on the scroll.” (Jer 36:32; Ro 16:22) 19 Then the officials said to Baruch, “Go and hide, you and Jeremiah, and let no one know where you are.” 20 So they went into the court to the king, having put the scroll in the chamber of Elishama the secretary, and they reported all the words to the king. (Jer 36:12) 21 Then the king sent Jehudi to get the scroll, and he took it from the chamber of Elishama the secretary. And Jehudi read it to the king and all the officials who stood beside the king. 22 It was the ninth month, and the king was sitting in the winter house, and there was a fire burning in the fire pot before him. (Jer 36:9; Am 3:15; Joh 10:22) 23 As Jehudi read three or four columns, the king would cut them off with a knife and throw them into the fire in the fire pot, until the entire scroll was consumed in the fire that was in the fire pot. 24 Yet neither the king nor any of his servants who heard all these words was afraid, nor did they tear their garments. (Jos 7:6; Jer 36:16) 25 Even when Elnathan and Delaiah and Gemariah urged the king not to burn the scroll, he would not listen to them. (Isa 59:16; Jer 36:12) 26 And the king commanded Jerahmeel the king’s son and Seraiah the son of Azriel and Shelemiah the son of Abdeel to seize Baruch the secretary and Jeremiah the prophet, but the Lord hid them. (1Ki 22:26; Jer 36:14; Jer 45:1; Zep 1:8)

1Ki 22:26Jer 36:14Jer 45:1Zep 1:8

27 Now after the king had burned the scroll with the words that Baruch wrote at Jeremiah’s dictation, the word of the Lord came to Jeremiah: 28 “Take another scroll and write on it all the former words that were in the first scroll, which Jehoiakim the king of Judah has burned. 29 And concerning Jehoiakim king of Judah you shall say, ‘Thus says the Lord, You have burned this scroll, saying, “Why have you written in it that the king of Babylon will certainly come and destroy this land, and will cut off from it man and beast?” (Jer 26:9) 30 Therefore thus says the Lord concerning Jehoiakim king of Judah: He shall have none to sit on the throne of David, and his dead body shall be cast out to the heat by day and the frost by night. (Jer 22:2; Jer 22:4; Jer 22:19; Jer 22:30)

Jer 22:2Jer 22:4Jer 22:19Jer 22:30

31 And I will punish him and his offspring and his servants for their iniquity. I will bring upon them and upon the inhabitants of Jerusalem and upon the people of Judah all the disaster that I have pronounced against them, but they would not hear.’” (Jer 1:16) 32 Then Jeremiah took another scroll and gave it to Baruch the scribe, the son of Neriah, who wrote on it at the dictation of Jeremiah all the words of the scroll that Jehoiakim king of Judah had burned in the fire. And many similar words were added to them. (Jer 36:4; Jer 36:18)

Noua Traducere Românească

from Biblica

Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia

1 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea DOMNULUI la Ieremia: 2 „Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta. 3 Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“ 4 Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL i le spusese lui Ieremia. 5 Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa DOMNULUI. 6 De aceea, du‑te tu în Casa DOMNULUI, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele DOMNULUI, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor. 7 Poate vor înălța o cerere înaintea DOMNULUI și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit DOMNUL împotriva acestui popor.“ 8 Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele DOMNULUI, în Casa DOMNULUI. 9 În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea DOMNULUI. 10 Atunci, din Casa DOMNULUI, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei DOMNULUI, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor. 11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI scrise pe sul, 12 a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători. 13 Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. 14 Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună: – Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino! Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei. 15 Ei i‑au zis: – Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă. Baruc le‑a citit și lor. 16 Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc: – Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea! 17 Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând: – Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia? 18 Baruc le‑a răspuns: – El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală. 19 Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc: – Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți. 20 După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul. 21 Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22 Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc. 23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. 24 Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele. 25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat, 26 ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL îi ascunsese. 27 După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 28 „Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars. 29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește DOMNUL: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’» 30 De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig. 31 Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“ 32 Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.