2Count it all joy, my brothers,[2] when you meet trials of various kinds, (Mt 5:12; 1Pe 1:6)3for you know that the testing of your faith produces steadfastness. (Ro 5:3; Heb 10:36; Jas 5:11; 1Pe 1:7; 2Pe 1:6)4And let steadfastness have its full effect, that you may be perfect and complete, lacking in nothing. (Mt 5:48; 1Th 5:23)5If any of you lacks wisdom, let him ask God, who gives generously to all without reproach, and it will be given him. (1Ki 3:9; Pr 2:3; Pr 28:5; Mt 7:7)6But let him ask in faith, with no doubting, for the one who doubts is like a wave of the sea that is driven and tossed by the wind. (Isa 57:20; Mt 21:21; Mr 11:24; Eph 4:14)7For that person must not suppose that he will receive anything from the Lord;8he is a double-minded man, unstable in all his ways. (Jas 4:8; 2Pe 2:14; 2Pe 3:16)9Let the lowly brother boast in his exaltation,10and the rich in his humiliation, because like a flower of the grass[3] he will pass away. (Ps 102:4; Ps 102:11; Jer 9:23; 1Co 7:31; 1Pe 1:24)11For the sun rises with its scorching heat and withers the grass; its flower falls, and its beauty perishes. So also will the rich man fade away in the midst of his pursuits. (Isa 40:7)12Blessed is the man who remains steadfast under trial, for when he has stood the test he will receive the crown of life, which God has promised to those who love him. (Da 12:12; Mt 10:22; 1Co 9:25; 2Ti 4:8; Jas 2:5; Jas 5:11; 1Pe 3:14; 1Pe 5:4; Re 2:10; Re 3:11)13Let no one say when he is tempted, “I am being tempted by God,” for God cannot be tempted with evil, and he himself tempts no one.14But each person is tempted when he is lured and enticed by his own desire.15Then desire when it has conceived gives birth to sin, and sin when it is fully grown brings forth death. (Job 15:35; Ps 7:14; Isa 59:4; Ro 5:12; Ro 6:23)16Do not be deceived, my beloved brothers.17Every good gift and every perfect gift is from above, coming down from the Father of lights, with whom there is no variation or shadow due to change.[4] (Ps 85:12; Mal 3:6; Joh 3:27; 1Co 4:7; 1Jo 1:5)18Of his own will he brought us forth by the word of truth, that we should be a kind of firstfruits of his creatures. (Jer 2:3; Joh 1:13; Ro 8:19; Ga 4:19; Eph 1:12; 1Pe 1:3; 1Pe 1:23; Re 14:4)
Hearing and Doing the Word
19Know this, my beloved brothers: let every person be quick to hear, slow to speak, slow to anger; (Pr 10:19; Pr 14:29; Pr 17:27; Ec 5:1; 1Jo 2:21)20for the anger of man does not produce the righteousness of God.21Therefore put away all filthiness and rampant wickedness and receive with meekness the implanted word, which is able to save your souls. (1Co 15:2; Eph 1:13; Col 3:8; Jas 3:13)22But be doers of the word, and not hearers only, deceiving yourselves. (Mt 7:21; Mt 7:24; Lu 8:21; Joh 13:17; Ro 2:13; Jas 2:14)23For if anyone is a hearer of the word and not a doer, he is like a man who looks intently at his natural face in a mirror.24For he looks at himself and goes away and at once forgets what he was like.25But the one who looks into the perfect law, the law of liberty, and perseveres, being no hearer who forgets but a doer who acts, he will be blessed in his doing. (Ps 1:1; Lu 11:28; Joh 8:32; Ga 2:4; Ga 5:1; Ga 5:13; Jas 2:12; 1Pe 2:16; 2Pe 2:19)26If anyone thinks he is religious and does not bridle his tongue but deceives his heart, this person’s religion is worthless. (Ps 34:13; Ps 39:1; Ps 141:3; Ac 26:5; Jas 3:2; Jas 3:6)27Religion that is pure and undefiled before God the Father is this: to visit orphans and widows in their affliction, and to keep oneself unstained from the world. (Job 31:17; Isa 1:17; Isa 1:23; Mt 25:36; 1Ti 5:22; 2Pe 3:14; 1Jo 5:18)
James 1
Noua Traducere Românească
from Biblica1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate[1] printre neamuri: salutări[2]!
Încercări și ispite
2Frații mei, să considerați ca având parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin felurite ispite[3],3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare.4Dar lăsați răbdarea să‑și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți[4] și întregi, fără să vă lipsească nimic.5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s‑o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată.6Dar s‑o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc, fiindcă cel ce se îndoiește este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo.7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul,8fiindcă este un om șovăielnic, nestatornic în toate căile lui.9Fratele care este într‑o situație smerită să se laude cu înălțarea lui.10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea ierbii.11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în căutările lui.12Fericit este omul care îndură ispita[5]! Căci, după ce a fost dovedit bun[6], va primi coroana vieții, pe care Domnul a promis‑o celor ce‑L iubesc.13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit[7] de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. (Ge 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mt 4:1; Heb 3:9)14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit[8].15Atunci pofta, concepând[9], dă naștere păcatului, iar păcatul, odată înfăptuit, produce[10] moartea.16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți!17Orice dăruire[11] bună și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din cauza mișcării[12].18El ne‑a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
Împlinitori ai Cuvântului
19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie;20căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându‑vă singuri.23Căci dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care‑și privește propria față[13] într‑o oglindă:24s‑a privit, a plecat și a uitat imediat cum era.25Însă, cel ce‑și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui[14]. (Jos 1:8)26Dacă cineva crede că este religios, dar nu‑și ține în frâu limba, înșelându‑și astfel inima, religia lui este fără folos.27Religia curată și nepângărită înaintea lui Dumnezeu Tatăl[15] este aceasta: să‑i vizitezi[16] pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.