1And Saul approved of his execution. And there arose on that day a great persecution against the church in Jerusalem, and they were all scattered throughout the regions of Judea and Samaria, except the apostles. (Mt 10:23; Ac 7:58; Ac 11:19; Ac 22:20; Ro 1:32)2Devout men buried Stephen and made great lamentation over him.3But Saul was ravaging the church, and entering house after house, he dragged off men and women and committed them to prison. (Ac 9:1; Ac 9:13; Ac 9:21; Ac 22:4; Ac 22:19; Ac 26:10; 1Co 15:9; Ga 1:13; Php 3:6; 1Ti 1:13; Jas 2:6)
Philip Proclaims Christ in Samaria
4Now those who were scattered went about preaching the word. (Ac 8:1)5Philip went down to the city[1] of Samaria and proclaimed to them the Christ. (Ac 6:5)6And the crowds with one accord paid attention to what was being said by Philip, when they heard him and saw the signs that he did. (Joh 2:23; Joh 4:39)7For unclean spirits, crying out with a loud voice, came out of many who had them, and many who were paralyzed or lame were healed. (Mr 16:17)8So there was much joy in that city. (Joh 16:22; Ac 8:39)
Simon the Magician Believes
9But there was a man named Simon, who had previously practiced magic in the city and amazed the people of Samaria, saying that he himself was somebody great. (Ac 5:36; Ac 8:11; Ac 13:6)10They all paid attention to him, from the least to the greatest, saying, “This man is the power of God that is called Great.” (Ac 14:11; Ac 19:27; Ac 28:6)11And they paid attention to him because for a long time he had amazed them with his magic. (Ac 8:9; Ac 8:13; Ga 3:1)12But when they believed Philip as he preached good news about the kingdom of God and the name of Jesus Christ, they were baptized, both men and women. (Mr 16:16; Ac 1:3; Ac 16:33; Ac 18:8)13Even Simon himself believed, and after being baptized he continued with Philip. And seeing signs and great miracles[2] performed, he was amazed. (Ac 8:6; Ac 8:9; Ac 19:11)14Now when the apostles at Jerusalem heard that Samaria had received the word of God, they sent to them Peter and John, (Ac 1:8; Ac 8:1)15who came down and prayed for them that they might receive the Holy Spirit, (Ac 2:38)16for he had not yet fallen on any of them, but they had only been baptized in the name of the Lord Jesus. (Mt 28:19; Ac 2:38; Ac 10:44; Ac 10:47; Ac 11:15; Ac 19:2; Ac 19:5; 1Co 1:13; 1Co 1:15; Ga 3:27)17Then they laid their hands on them and they received the Holy Spirit. (Ac 2:4; Ac 6:6; Ac 9:17; Ac 19:6; Heb 6:2)18Now when Simon saw that the Spirit was given through the laying on of the apostles’ hands, he offered them money,19saying, “Give me this power also, so that anyone on whom I lay my hands may receive the Holy Spirit.”20But Peter said to him, “May your silver perish with you, because you thought you could obtain the gift of God with money! (2Ki 5:16; Isa 55:1; Da 5:17)21You have neither part nor lot in this matter, for your heart is not right before God. (2Ki 10:15; Ps 78:37)22Repent, therefore, of this wickedness of yours, and pray to the Lord that, if possible, the intent of your heart may be forgiven you. (Da 4:27; 2Ti 2:25)23For I see that you are in the gall[3] of bitterness and in the bond of iniquity.” (De 29:18; De 32:32; Isa 58:6; Eph 4:3; Col 3:14; Heb 12:15)24And Simon answered, “Pray for me to the Lord, that nothing of what you have said may come upon me.” (Ex 8:8; Ex 9:28; Ex 10:17)25Now when they had testified and spoken the word of the Lord, they returned to Jerusalem, preaching the gospel to many villages of the Samaritans. (Joh 4:39; Ac 8:6)
Philip and the Ethiopian Eunuch
26Now an angel of the Lord said to Philip, “Rise and go toward the south[4] to the road that goes down from Jerusalem to Gaza.” This is a desert place. (Jud 6:12; Jud 13:3; Ac 5:19; Ac 10:3; Ac 11:13; Ac 12:7; Ac 12:23; Ac 27:23)27And he rose and went. And there was an Ethiopian, a eunuch, a court official of Candace, queen of the Ethiopians, who was in charge of all her treasure. He had come to Jerusalem to worship (1Ki 8:41; Ezr 7:21; Ps 68:31; Ps 87:4; Jer 38:7; Zep 3:10; Joh 12:20)28and was returning, seated in his chariot, and he was reading the prophet Isaiah.29And the Spirit said to Philip, “Go over and join this chariot.”30So Philip ran to him and heard him reading Isaiah the prophet and asked, “Do you understand what you are reading?”31And he said, “How can I, unless someone guides me?” And he invited Philip to come up and sit with him. (1Ki 20:33; 2Ki 10:15; Joh 16:13; Ro 10:14)32Now the passage of the Scripture that he was reading was this: “Like a sheep he was led to the slaughter and like a lamb before its shearer is silent, so he opens not his mouth. (Isa 53:7)33In his humiliation justice was denied him. Who can describe his generation? For his life is taken away from the earth.” (Php 2:8)34And the eunuch said to Philip, “About whom, I ask you, does the prophet say this, about himself or about someone else?”35Then Philip opened his mouth, and beginning with this Scripture he told him the good news about Jesus. (Lu 24:27; Ac 5:42; Ac 17:2; Ac 18:28)36And as they were going along the road they came to some water, and the eunuch said, “See, here is water! What prevents me from being baptized?”[5] (Ac 10:47)38And he commanded the chariot to stop, and they both went down into the water, Philip and the eunuch, and he baptized him.39And when they came up out of the water, the Spirit of the Lord carried Philip away, and the eunuch saw him no more, and went on his way rejoicing. (1Ki 18:12; 2Ki 2:16; Eze 3:12; Eze 3:14; Eze 8:3; Eze 11:1; Eze 11:24; Eze 43:5; 2Co 12:2)40But Philip found himself at Azotus, and as he passed through he preached the gospel to all the towns until he came to Caesarea.
1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan. Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei[1]. (Ac 1:8)2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult.3Saul însă devasta[2] biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau.5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei[3] și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. (Joh 4:5)6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea.7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați.8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important.10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită«Mare»!“11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui.12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia[4] despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei.13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt.16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus.17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani,19zicând: – Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!20Petru însă i‑a zis: – Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani!21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu!22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale,23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!24Simon, răspunzând, a zis: – Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor[5]. (2Ki 17:24)
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc[6] etiopian, înalt oficial al lui Kandake[7], regina etiopienilor[8], și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, (1Sa 8:15)28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia.29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia. El l‑a întrebat: – Înțelegi ce citești?31Acesta a zis: – Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva? Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el.32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta: „Ca o oaie care este dusă la tăiere și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde, tot așa nici El nu‑Și deschide gura.33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată. Cine va putea istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“[9] (Isa 53:7)34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând: – Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus.36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis: – Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?37Filip i‑a zis: – Dacă crezi din toată inima ta, se poate! El a răspuns: – Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat.39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros.40Filip a apărut în Azot[10] și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea[11].