1Now the apostles and the brothers[1] who were throughout Judea heard that the Gentiles also had received the word of God. (Joh 21:23; Ac 11:29)2So when Peter went up to Jerusalem, the circumcision party[2] criticized him, saying, (Ac 10:45; Ro 4:12; Ga 2:12; Col 4:11; Tit 1:10)3“You went to uncircumcised men and ate with them.” (Lu 15:2; Ac 10:28; Ga 2:12; Ga 2:14)4But Peter began and explained it to them in order:5“I was in the city of Joppa praying, and in a trance I saw a vision, something like a great sheet descending, being let down from heaven by its four corners, and it came down to me. (Ac 10:9)6Looking at it closely, I observed animals and beasts of prey and reptiles and birds of the air.7And I heard a voice saying to me, ‘Rise, Peter; kill and eat.’8But I said, ‘By no means, Lord; for nothing common or unclean has ever entered my mouth.’9But the voice answered a second time from heaven, ‘What God has made clean, do not call common.’10This happened three times, and all was drawn up again into heaven.11And behold, at that very moment three men arrived at the house in which we were, sent to me from Caesarea.12And the Spirit told me to go with them, making no distinction. These six brothers also accompanied me, and we entered the man’s house. (Ac 10:23; Ac 10:45; Ac 15:9)13And he told us how he had seen the angel stand in his house and say, ‘Send to Joppa and bring Simon who is called Peter;14he will declare to you a message by which you will be saved, you and all your household.’ (Joh 4:53; Ac 10:2; Ac 10:22; Ac 16:15; Ac 16:31; Ac 18:8)15As I began to speak, the Holy Spirit fell on them just as on us at the beginning. (Ac 2:4; Ac 10:44)16And I remembered the word of the Lord, how he said, ‘John baptized with water, but you will be baptized with the Holy Spirit.’ (Mt 3:11; Ac 1:5; Ac 19:2)17If then God gave the same gift to them as he gave to us when we believed in the Lord Jesus Christ, who was I that I could stand in God’s way?” (Ac 2:38; Ac 5:39; Ac 10:43; Ac 10:47; Ro 9:20; Eph 1:13)18When they heard these things they fell silent. And they glorified God, saying, “Then to the Gentiles also God has granted repentance that leads to life.” (Mt 8:11; Ac 5:31; Ac 10:34; Ac 13:47; Ac 21:20; 2Co 7:10)
The Church in Antioch
19Now those who were scattered because of the persecution that arose over Stephen traveled as far as Phoenicia and Cyprus and Antioch, speaking the word to no one except Jews. (Ac 8:1; Ac 8:4)20But there were some of them, men of Cyprus and Cyrene, who on coming to Antioch spoke to the Hellenists[3] also, preaching the Lord Jesus. (Joh 7:35; Ac 5:42)21And the hand of the Lord was with them, and a great number who believed turned to the Lord. (Ps 80:17; Ps 89:21; Lu 1:66; Ac 9:35; Ac 13:11)22The report of this came to the ears of the church in Jerusalem, and they sent Barnabas to Antioch.23When he came and saw the grace of God, he was glad, and he exhorted them all to remain faithful to the Lord with steadfast purpose, (Ac 4:33; Ac 13:43; Ac 14:26; Ac 15:40; Ac 20:24; Ac 20:32; Ro 5:15; 2Co 6:1; Eph 3:2; Eph 3:7; Col 1:6; 2Ti 3:10; Tit 2:11; Heb 12:15; 1Pe 5:12)24for he was a good man, full of the Holy Spirit and of faith. And a great many people were added to the Lord. (Ac 5:14; Ac 6:5; Ac 11:26)25So Barnabas went to Tarsus to look for Saul, (Ac 9:30)26and when he had found him, he brought him to Antioch. For a whole year they met with the church and taught a great many people. And in Antioch the disciples were first called Christians. (Ac 26:28; 1Pe 4:16)27Now in these days prophets came down from Jerusalem to Antioch. (Ac 13:1)28And one of them named Agabus stood up and foretold by the Spirit that there would be a great famine over all the world (this took place in the days of Claudius). (Mt 24:7; Ac 2:18; Ac 8:29; Ac 18:2; Ac 21:10)29So the disciples determined, every one according to his ability, to send relief to the brothers[4] living in Judea. (Ac 11:1; Ac 24:17; Ro 15:26)30And they did so, sending it to the elders by the hand of Barnabas and Saul. (Ac 12:25; Ac 14:23; Ac 15:2; Ac 15:4; Ac 15:6; Ac 16:4; Ac 20:17; Ac 21:18; 1Ti 5:17; 1Ti 5:19; Tit 1:5; Jas 5:14; 2Jo 1:1; 3Jo 1:1)
Acts 11
Noua Traducere Românească
from Biblica1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit și ele Cuvântul lui Dumnezeu.2Când Petru s‑a suit la Ierusalim, unii dintre creștinii circumciși îl judecau,3zicând: – Ai intrat în casă la niște bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei!4Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate și le‑a zis:5– Eram în cetatea Iafo și, în timp ce mă rugam, am avut[1], într‑o răpire sufletească, o viziune. Am văzut un obiect coborând – ceva ca o pânză mare fiind adusă jos din cer, de cele patru colțuri – și venind până la mine.6M‑am uitat în ea cu atenție și am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, târâtoare[2] și păsări ale cerului. (Ac 10:12)7Apoi am auzit un glas care mi‑a zis: „Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă!“8Însă eu am zis: „Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑a intrat în gura mea ceva întinat sau necurat!“9Dar glasul mi‑a vorbit a doua oară din cer: „Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!“10Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate iarăși la cer.11Și iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram, stăteau trei bărbați trimiși la mine din Cezareea[3]. (Ac 8:40)12Duhul mi‑a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Împreună cu mine au mers și acești șase frați. Am intrat în casa acelui om,13iar el ne‑a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicând: „Trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru,14care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată familia ta!“15În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei, așa cum S‑a coborât și peste noi la început.16Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, așa cum El obișnuia să spună: „Ioan, într-adevăr, a botezat cu[4] apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“17Deci, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să‑L pot împiedica[5] pe Dumnezeu?!18Când au auzit ei aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!“
Biserica în Antiohia
19Cei ce fuseseră împrăștiați din cauza persecuției care avusese loc în urma uciderii lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia[6]. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei.20Câțiva dintre ei însă, niște bărbați din Cipru și din Cirena, care veniseră în Antiohia, le‑au vorbit și grecilor, vestindu‑le Evanghelia despre Domnul Isus.21Mâna Domnului era cu ei, și astfel un mare număr de oameni care au crezut, s‑au întors la Domnul.22Vestea despre ei a ajuns și la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l‑au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia.23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat pe toți să rămână lângă Domnul cu o inimă devotată.[7]24Căci Barnabas era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mulțime mare de oameni a fost adăugată la Domnul.25S‑a dus apoi la Tars ca să‑l caute pe Saul26și, când l‑a găsit, l‑a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură la o mare mulțime de oameni. În Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“[8]. (Ac 26:28; 1Pe 4:16)27În acele zile, au coborât din Ierusalim în Antiohia niște profeți.28Unul dintre ei, pe nume Agab, s‑a ridicat și a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea[9]. Și așa s‑a și întâmplat în timpul lui Claudius[10].29Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după posibilitățile lui;30și așa au și făcut, trimițând acest ajutor bătrânilor[11], prin Barnabas și Saul.