1About that time Herod the king laid violent hands on some who belonged to the church.2He killed James the brother of John with the sword, (Mt 4:21; Mt 20:23; Heb 11:37)3and when he saw that it pleased the Jews, he proceeded to arrest Peter also. This was during the days of Unleavened Bread. (Ex 12:14; Ex 23:15; Ac 20:6; Ac 24:27; Ac 25:9)4And when he had seized him, he put him in prison, delivering him over to four squads of soldiers to guard him, intending after the Passover to bring him out to the people. (Lu 21:12; Joh 19:23)5So Peter was kept in prison, but earnest prayer for him was made to God by the church. (2Co 1:11; Eph 6:18)
Peter Is Rescued
6Now when Herod was about to bring him out, on that very night, Peter was sleeping between two soldiers, bound with two chains, and sentries before the door were guarding the prison. (Ac 21:33)7And behold, an angel of the Lord stood next to him, and a light shone in the cell. He struck Peter on the side and woke him, saying, “Get up quickly.” And the chains fell off his hands. (1Ki 19:7; Lu 2:9; Lu 24:4; Ac 8:26; Ac 16:26)8And the angel said to him, “Dress yourself and put on your sandals.” And he did so. And he said to him, “Wrap your cloak around you and follow me.” (Mr 6:9)9And he went out and followed him. He did not know that what was being done by the angel was real, but thought he was seeing a vision. (Ps 126:1)10When they had passed the first and the second guard, they came to the iron gate leading into the city. It opened for them of its own accord, and they went out and went along one street, and immediately the angel left him. (Ac 5:19; Ac 16:26)11When Peter came to himself, he said, “Now I am sure that the Lord has sent his angel and rescued me from the hand of Herod and from all that the Jewish people were expecting.” (Ps 33:18; Ps 34:7; Ps 91:11; Da 3:28; Da 6:22; Lu 15:17; 2Co 1:10)12When he realized this, he went to the house of Mary, the mother of John whose other name was Mark, where many were gathered together and were praying. (Ac 12:5; Ac 12:25; Ac 13:5; Ac 13:13; Ac 15:37; Ac 15:39; Col 4:10; 2Ti 4:11; Phm 1:24; 1Pe 5:13)13And when he knocked at the door of the gateway, a servant girl named Rhoda came to answer. (Joh 18:16)14Recognizing Peter’s voice, in her joy she did not open the gate but ran in and reported that Peter was standing at the gate. (Ge 45:26; Lu 24:41)15They said to her, “You are out of your mind.” But she kept insisting that it was so, and they kept saying, “It is his angel!” (Mt 18:10; Heb 1:14)16But Peter continued knocking, and when they opened, they saw him and were amazed.17But motioning to them with his hand to be silent, he described to them how the Lord had brought him out of the prison. And he said, “Tell these things to James and to the brothers.”[1] Then he departed and went to another place. (Joh 21:23; Ac 13:16; Ac 15:13; Ac 19:33; Ac 21:18; Ac 21:40; Ga 1:19; Ga 2:9; Ga 2:12)18Now when day came, there was no little disturbance among the soldiers over what had become of Peter.19And after Herod searched for him and did not find him, he examined the sentries and ordered that they should be put to death. Then he went down from Judea to Caesarea and spent time there. (Ac 16:27; Ac 27:42)
The Death of Herod
20Now Herod was angry with the people of Tyre and Sidon, and they came to him with one accord, and having persuaded Blastus, the king’s chamberlain,[2] they asked for peace, because their country depended on the king’s country for food. (1Ki 5:9; Ezr 3:7; Eze 27:17; Mt 28:14)21On an appointed day Herod put on his royal robes, took his seat upon the throne, and delivered an oration to them.22And the people were shouting, “The voice of a god, and not of a man!”23Immediately an angel of the Lord struck him down, because he did not give God the glory, and he was eaten by worms and breathed his last. (2Sa 24:16; 2Ki 19:35; Ps 115:1; Ac 8:26)24But the word of God increased and multiplied. (Ac 6:7)25And Barnabas and Saul returned from[3] Jerusalem when they had completed their service, bringing with them John, whose other name was Mark. (Ac 11:29; Ac 12:12)
1Cam în aceeași vreme, regele Irod[1] a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. (Lu 3:1; Ac 4:27)2El l‑a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.3Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l‑a mai arestat și pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor.4După ce l‑a prins, l‑a aruncat în închisoare, lăsându‑l sub paza a patru grupe[2] de câte patru soldați. El intenționa ca, după Paște, să‑l ducă înaintea poporului.5În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.
Eliberarea miraculoasă a lui Petru
6În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să‑l ducă înaintea poporului, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar niște gărzi păzeau închisoarea, stând în fața porții.7Și iată că un înger al Domnului a apărut deodată și o lumină a strălucit în celula închisorii. El l‑a trezit pe Petru, lovindu‑l în coastă, și i‑a zis: „Ridică‑te repede!“ Atunci lanțurile i‑au căzut de la mâini.8Îngerul i‑a zis: „Încinge‑ți mijlocul și leagă‑ți sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i‑a zis: „Pune mantaua pe tine și urmează‑mă!“9Petru l‑a urmat și a ieșit afară, dar nu știa că ceea ce se întâmplă cu ajutorul îngerului este adevărat: i se părea că are[3] o viziune.10După ce au trecut de prima și de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s‑a deschis de la sine. Au ieșit, au luat‑o pe o stradă și imediat îngerul s‑a îndepărtat de la el.11Când s‑a dezmeticit, Petru și‑a zis: „Acum știu într-adevăr că Domnul Și‑a trimis îngerul și m‑a salvat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu să se întâmple!“12Înțelegând cele petrecute, s‑a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați destul de mulți oameni și se rugau.13A bătut la ușa pridvorului și o slujnică, pe nume Roda, a venit să răspundă.14Ea a recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă ușa, a alergat înăuntru și a anunțat că Petru stă la ușă.15Ei i‑au zis: „Ți‑ai ieșit din minți!“ Dar ea insista că este așa. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“[4] (Mt 18:10; Heb 1:14)16Petru însă continua să bată. Când au deschis și l‑au văzut, au încremenit.17El le‑a făcut semn cu mâna să tacă și le‑a istorisit cum l‑a scos Domnul din închisoare. Apoi a zis: „Transmiteți aceste lucruri lui Iacov[5] și celorlalți frați!“ După aceea a ieșit și a plecat în alt loc.18Când s‑a făcut ziuă, s‑a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru.19Irod l‑a căutat și, pentru că nu l‑a găsit, a cercetat gărzile și a poruncit să fie executate. Apoi a coborât din Iudeea în Cezareea[6] și a rămas o vreme acolo. (Ac 8:40)
Moartea lui Irod
20Irod era foarte mâniat pe tyrieni și pe sidonieni. Dar aceștia au venit într‑un singur gând la el și, după ce l‑au convins pe Blastus, șambelanul[7] regelui, să‑i ajute, au cerut pace, pentru că țara lor primea hrană din țara regelui.21Într‑o zi hotărâtă[8], Irod s‑a îmbrăcat în haina regală, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a ținut un discurs.22Mulțimea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“23Deodată l‑a lovit un înger al Domnului[9], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, și și‑a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.24Însă Cuvântul lui Dumnezeu înainta și era tot mai răspândit.25Barnabas și Saul, după ce și‑au împlinit însărcinarea, s‑au întors de la[10] Ierusalim, luându‑l cu ei pe Ioan, numit și Marcu.