1When David’s time to die drew near, he commanded Solomon his son, saying, (Ge 47:29)2“I am about to go the way of all the earth. Be strong, and show yourself a man, (Jos 1:6; Jos 23:14)3and keep the charge of the Lord your God, walking in his ways and keeping his statutes, his commandments, his rules, and his testimonies, as it is written in the Law of Moses, that you may prosper in all that you do and wherever you turn, (De 29:9; 1Ch 22:12)4that the Lord may establish his word that he spoke concerning me, saying, ‘If your sons pay close attention to their way, to walk before me in faithfulness with all their heart and with all their soul, you shall not lack[1] a man on the throne of Israel.’ (2Sa 7:12; 2Sa 7:25; 1Ki 3:6; 1Ki 8:25; 1Ki 9:4; 1Ki 9:5; 2Ki 20:3; Ps 132:12)5“Moreover, you also know what Joab the son of Zeruiah did to me, how he dealt with the two commanders of the armies of Israel, Abner the son of Ner, and Amasa the son of Jether, whom he killed, avenging[2] in time of peace for blood that had been shed in war, and putting the blood of war[3] on the belt around his[4] waist and on the sandals on his feet. (2Sa 3:27; 2Sa 3:39; 2Sa 18:5; 2Sa 18:12; 2Sa 18:14; 2Sa 20:10; 1Ki 2:32)6Act therefore according to your wisdom, but do not let his gray head go down to Sheol in peace. (1Ki 2:9)7But deal loyally with the sons of Barzillai the Gileadite, and let them be among those who eat at your table, for with such loyalty[5] they met me when I fled from Absalom your brother. (2Sa 9:7; 2Sa 9:10; 2Sa 17:27; 2Sa 19:31)8And there is also with you Shimei the son of Gera, the Benjaminite from Bahurim, who cursed me with a grievous curse on the day when I went to Mahanaim. But when he came down to meet me at the Jordan, I swore to him by the Lord, saying, ‘I will not put you to death with the sword.’ (2Sa 16:5; 2Sa 17:24; 2Sa 19:18)9Now therefore do not hold him guiltless, for you are a wise man. You will know what you ought to do to him, and you shall bring his gray head down with blood to Sheol.” (Ge 42:38; Ge 44:31; 1Ki 2:6)
The Death of David
10Then David slept with his fathers and was buried in the city of David. (1Ki 1:21; 1Ki 3:1; 1Ki 9:24; Ac 2:29; Ac 13:36)11And the time that David reigned over Israel was forty years. He reigned seven years in Hebron and thirty-three years in Jerusalem. (2Sa 5:4; 1Ch 29:26)12So Solomon sat on the throne of David his father, and his kingdom was firmly established. (1Ch 29:23; 2Ch 1:1)
Solomon’s Reign Established
13Then Adonijah the son of Haggith came to Bathsheba the mother of Solomon. And she said, “Do you come peacefully?” He said, “Peacefully.” (1Sa 16:4)14Then he said, “I have something to say to you.” She said, “Speak.”15He said, “You know that the kingdom was mine, and that all Israel fully expected me to reign. However, the kingdom has turned about and become my brother’s, for it was his from the Lord. (1Ki 1:5; 1Ki 1:25; 1Ch 22:9; 1Ch 28:5)16And now I have one request to make of you; do not refuse me.” She said to him, “Speak.”17And he said, “Please ask King Solomon—he will not refuse you—to give me Abishag the Shunammite as my wife.” (1Ki 1:3)18Bathsheba said, “Very well; I will speak for you to the king.”19So Bathsheba went to King Solomon to speak to him on behalf of Adonijah. And the king rose to meet her and bowed down to her. Then he sat on his throne and had a seat brought for the king’s mother, and she sat on his right. (Ps 45:9)20Then she said, “I have one small request to make of you; do not refuse me.” And the king said to her, “Make your request, my mother, for I will not refuse you.”21She said, “Let Abishag the Shunammite be given to Adonijah your brother as his wife.” (1Ki 2:17)22King Solomon answered his mother, “And why do you ask Abishag the Shunammite for Adonijah? Ask for him the kingdom also, for he is my older brother, and on his side are Abiathar[6] the priest and Joab the son of Zeruiah.” (1Ki 1:6; 1Ki 1:7; 1Ki 2:17; 1Ch 3:2; 1Ch 3:5)23Then King Solomon swore by the Lord, saying, “God do so to me and more also if this word does not cost Adonijah his life! (Ru 1:17)24Now therefore as the Lord lives, who has established me and placed me on the throne of David my father, and who has made me a house, as he promised, Adonijah shall be put to death today.” (Ru 3:13; 2Sa 7:11; 2Sa 7:13; 1Ch 22:10)25So King Solomon sent Benaiah the son of Jehoiada, and he struck him down, and he died. (2Sa 8:18)26And to Abiathar the priest the king said, “Go to Anathoth, to your estate, for you deserve death. But I will not at this time put you to death, because you carried the ark of the Lord God before David my father, and because you shared in all my father’s affliction.” (Jos 21:18; 1Sa 22:20; 1Sa 23:6; 2Sa 15:24; 2Sa 15:29)27So Solomon expelled Abiathar from being priest to the Lord, thus fulfilling the word of the Lord that he had spoken concerning the house of Eli in Shiloh. (1Sa 2:27; 1Ki 2:35)28When the news came to Joab—for Joab had supported Adonijah although he had not supported Absalom—Joab fled to the tent of the Lord and caught hold of the horns of the altar. (2Sa 17:25; 2Sa 18:2; 1Ki 1:7; 1Ki 1:50)29And when it was told King Solomon, “Joab has fled to the tent of the Lord, and behold, he is beside the altar,” Solomon sent Benaiah the son of Jehoiada, saying, “Go, strike him down.”30So Benaiah came to the tent of the Lord and said to him, “The king commands, ‘Come out.’” But he said, “No, I will die here.” Then Benaiah brought the king word again, saying, “Thus said Joab, and thus he answered me.”31The king replied to him, “Do as he has said, strike him down and bury him, and thus take away from me and from my father’s house the guilt for the blood that Joab shed without cause. (Ex 21:14; Nu 35:33; De 19:13; De 21:8)32The Lord will bring back his bloody deeds on his own head, because, without the knowledge of my father David, he attacked and killed with the sword two men more righteous and better than himself, Abner the son of Ner, commander of the army of Israel, and Amasa the son of Jether, commander of the army of Judah. (Jud 9:24; 2Sa 3:27; 2Sa 20:9; 1Ki 2:5; 2Ch 21:13)33So shall their blood come back on the head of Joab and on the head of his descendants forever. But for David and for his descendants and for his house and for his throne there shall be peace from the Lord forevermore.” (1Ki 2:32)34Then Benaiah the son of Jehoiada went up and struck him down and put him to death. And he was buried in his own house in the wilderness.35The king put Benaiah the son of Jehoiada over the army in place of Joab, and the king put Zadok the priest in the place of Abiathar. (1Ki 2:27; 1Ki 4:4; 1Ch 29:22)36Then the king sent and summoned Shimei and said to him, “Build yourself a house in Jerusalem and dwell there, and do not go out from there to any place whatever. (1Ki 2:8)37For on the day you go out and cross the brook Kidron, know for certain that you shall die. Your blood shall be on your own head.” (2Sa 1:16; 2Sa 15:23)38And Shimei said to the king, “What you say is good; as my lord the king has said, so will your servant do.” So Shimei lived in Jerusalem many days.39But it happened at the end of three years that two of Shimei’s servants ran away to Achish, son of Maacah, king of Gath. And when it was told Shimei, “Behold, your servants are in Gath,” (1Sa 27:2)40Shimei arose and saddled a donkey and went to Gath to Achish to seek his servants. Shimei went and brought his servants from Gath.41And when Solomon was told that Shimei had gone from Jerusalem to Gath and returned,42the king sent and summoned Shimei and said to him, “Did I not make you swear by the Lord and solemnly warn you, saying, ‘Know for certain that on the day you go out and go to any place whatever, you shall die’? And you said to me, ‘What you say is good; I will obey.’43Why then have you not kept your oath to the Lord and the commandment with which I commanded you?”44The king also said to Shimei, “You know in your own heart all the harm that you did to David my father. So the Lord will bring back your harm on your own head. (1Sa 25:39; 2Sa 16:5)45But King Solomon shall be blessed, and the throne of David shall be established before the Lord forever.” (Pr 25:5)46Then the king commanded Benaiah the son of Jehoiada, and he went out and struck him down, and he died. So the kingdom was established in the hand of Solomon. (1Ki 2:12; 2Ch 1:1)
1Când se apropia vremea să moară, David i‑a poruncit fiului său, Solomon, zicând:2„Eu mă duc pe calea întregului pământ. Întărește‑te și fii bărbat!3Păzește îndatoririle DOMNULUI, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să prosperi în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge4și pentru ca DOMNUL să‑Și țină promisiunea pe care mi‑a făcut‑o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.»5Tu știi ceea ce mi‑a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le‑a făcut celor doi conducători ai oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I‑a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare.6Fă‑i după înțelepciunea ta, dar nu‑i coborî în pace perii albi în Locuința Morților[1].7Arată‑le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi‑au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.8Iată, îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i‑am jurat pe DOMNUL, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia.»9Tu însă să nu‑l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să‑i faci. Cu sânge să‑i cobori perii albi în Locuința Morților!“10Apoi David a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David.11El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani.12Astfel, Solomon i‑a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s‑a întărit foarte mult.
Consolidarea autorității politice a lui Solomon
13Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon. Ea l‑a întrebat: – Vii cu pace? El a răspuns: – Cu pace. (1Ch 29:26)14Apoi el a zis: – Am ceva să‑ți spun. Ea a zis: – Vorbește.15El a zis: – Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul își îndreptase fața spre mine ca să fiu rege. Dar domnia i‑a revenit fratelui meu, căci a primit‑o de la DOMNUL.16Acum, doresc să‑ți cer o favoare. Să nu‑mi întorci fața! Ea i‑a zis: – Vorbește.17El a zis: – Spune‑i, te rog, regelui Solomon să mi‑o dea de soție pe Abișag șunamita, fiindcă el nu te va refuza.18Batșeba a răspuns: – Bine, îi voi vorbi regelui pentru tine.19Batșeba s‑a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s‑a ridicat s‑o întâmpine, s‑a plecat înaintea ei și apoi s‑a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron pentru mama lui, iar ea s‑a așezat la dreapta lui.20Apoi ea a zis: – Doresc să‑ți cer o mică favoare. Să nu‑mi întorci fața! Regele i‑a răspuns: – Cere, mamă, căci nu‑ți voi întoarce fața.21Ea a zis: – Abișag șunamita să‑i fie dată de soție fratelui tău Adonia.22Regele Solomon a răspuns și i‑a zis mamei sale: – De ce o ceri doar pe Abișag șunamita pentru Adonia? Cere și domnia pentru el[2], căci este fratele meu mai mare. Cere‑o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei! (2Sa 3:7; 2Sa 12:8; 2Sa 16:21)23Atunci regele Solomon a jurat pe DOMNUL, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea[3], dacă cuvintele acestea nu‑l vor costa viața pe Adonia.24Viu este DOMNUL Care m‑a întărit și m‑a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi‑a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“25Regele Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să‑l omoare. Și astfel Adonia a murit.26După aceea, regele i‑a zis preotului Abiatar: „Du‑te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, deoarece ai purtat Chivotul DOMNULUI, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“27Astfel, Solomon l‑a alungat pe Abiatar din slujba de preot al DOMNULUI, împlinind cuvântul pe care DOMNUL îl rostise la Șilo despre Casa lui Eli.28Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul DOMNULUI și s‑a prins de coarnele altarului.29Regele Solomon a fost înștiințat că Ioab a fugit la Cortul DOMNULUI și că, iată, era lângă altar. Atunci Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându‑i: „Du‑te și năpustește‑te asupra lui!“30Benaia a ajuns la Cortul DOMNULUI și i‑a zis lui Ioab: – Așa vorbește regele: „Ieși afară!“ Dar el a răspuns: – Nu! Vreau să mor aici. Benaia s‑a întors la rege cu acest mesaj, zicând: – Așa a vorbit Ioab și așa mi‑a răspuns.31Regele i‑a zis: – Fă așa cum a zis. Năpustește‑te asupra lui și apoi îngroapă‑l. Să îndepărtezi astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele pe care l‑a vărsat Ioab fără motiv.32DOMNUL îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i‑a lovit pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i‑a ucis cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oștirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru.33Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului seminței lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminței[4] lui, a Casei lui și a tronului său să fie pace de la DOMNUL pe vecie.34Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s‑a suit, s‑a năpustit asupra lui Ioab și l‑a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea[5] lui din pustie.35Regele l‑a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oștirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l‑a pus în locul lui Abiatar.36Apoi regele a trimis să‑l cheme pe Șimei și i‑a zis: – Zidește‑ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci de acolo în altă parte.37Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece uedul[6] Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău.38Șimei i‑a răspuns regelui: – Bine, robul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele. Astfel, Șimei a locuit multe zile la Ierusalim.39Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. L‑au înștiințat pe Șimei, zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt în Gat.“40Atunci Șimei s‑a ridicat, și‑a înșeuat măgarul și s‑a dus la Achiș, la Gat, ca să‑și caute slujitorii. Șimei a plecat și și‑a adus slujitorii înapoi de la Gat.41I s‑a spus lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s‑a întors.42Atunci regele a trimis și l‑a chemat pe Șimei. El i‑a zis: „Oare nu te‑am pus eu să juri pe DOMNUL și nu te‑am avertizat, zicând: «În ziua în care vei pleca și te vei duce în altă parte, să știi sigur că vei muri»? Și nu mi‑ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!»43De ce nu ți‑ai ținut jurământul făcut DOMNULUI și nu ai ascultat porunca pe care ți‑am dat‑o?“44Apoi regele i‑a zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l‑ai făcut tatălui meu, David. Acum DOMNUL a întors răutatea ta asupra capului tău.45Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea DOMNULUI pe vecie.“46Și regele i‑a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să‑l omoare. El a ieșit, s‑a năpustit asupra lui Șimei și l‑a omorât. Și astfel domnia s‑a întărit în mâinile lui Solomon.