Römer 12 | Elberfelder Bibel

Elberfelder Bibel

Den verschiedenen Gnadengaben entsprechender Gottesdienst

1 Ich ermahne euch nun, Brüder, durch die Erbarmungen Gottes, eure Leiber darzustellen als ein lebendiges, heiliges, Gott wohlgefälliges Opfer, was euer vernünftiger Gottesdienst ist. (Röm 6,13; Röm 6,19; Phil 1,20; 1Petr 2,5)

Röm 6,13Röm 6,19Phil 1,201Petr 2,5

2 Und seid nicht gleichförmig dieser Welt^[1], sondern werdet verwandelt^[2] durch die Erneuerung des Sinnes^[3], dass ihr prüft, was der Wille Gottes ist: das Gute und Wohlgefällige und Vollkommene. (Eph 4,23; Eph 5,9; Eph 5,10; Phil 1,10; Kol 1,9; 1Petr 4,2)

Eph 4,23Eph 5,9Eph 5,10Phil 1,10Kol 1,91Petr 4,2

3 Denn ich sage durch die Gnade, die mir gegeben wurde, jedem, der unter euch ist, nicht höher ⟨von sich⟩ zu denken, als zu denken sich gebührt, sondern darauf bedacht zu sein, dass er besonnen ist, wie Gott einem jeden das Maß des Glaubens zugeteilt hat. (Röm 1,5; 1Kor 12,11; Eph 4,7) 4 Denn wie wir in einem Leib viele Glieder haben, aber die Glieder nicht alle dieselbe Tätigkeit haben, (1Kor 12,12; 1Kor 12,18) 5 so sind wir, die vielen, ein Leib in Christus, einzeln aber Glieder voneinander. (1Kor 12,27; Eph 1,23; Eph 4,4; Eph 4,25)

1Kor 12,27Eph 1,23Eph 4,4Eph 4,25

6 Da wir aber verschiedene Gnadengaben^[4] haben nach der uns gegebenen Gnade⟨, so lasst sie uns gebrauchen⟩: Es sei Weissagung, in der Entsprechung zum Glauben^[5]; (1Kor 12,4; 1Petr 4,10) 7 es sei Dienst, im Dienen; es sei, der lehrt, in der Lehre; (Kol 4,17; 1Tim 3,13; 1Petr 4,11) 8 es sei, der ermahnt, in der Ermahnung; der abgibt, in Einfalt^[6]; der vorsteht, mit Fleiß; der Barmherzigkeit übt, mit Freudigkeit. (2Kor 8,2; 2Kor 9,7; 1Thess 5,12; 1Tim 4,13)

2Kor 8,22Kor 9,71Thess 5,121Tim 4,13

Wandel nach dem Grundsatz der Liebe

9 Die Liebe sei ungeheuchelt! Verabscheut das Böse, haltet fest am Guten! (Ps 34,15; Am 5,15; 2Kor 6,6; 1Thess 5,21; 1Tim 1,5; 1Petr 3,11; 1Joh 3,18)

Ps 34,15Am 5,152Kor 6,61Thess 5,211Tim 1,51Petr 3,111Joh 3,18

10 In der Bruderliebe seid herzlich zueinander, in Ehrerbietung einer dem anderen vorangehend; (Joh 13,34; Phil 2,3; 1Petr 5,5) 11 im Fleiß^[7] nicht säumig, brennend im Geist; dem Herrn dienend^[8]. (Apg 18,25; Eph 6,7) 12 In Hoffnung freut euch; in Bedrängnis harrt aus; im Gebet haltet an; (Lk 18,1; Jak 5,11; 1Petr 1,8) 13 an den Bedürfnissen der Heiligen nehmt teil; nach Gastfreundschaft trachtet! (Apg 2,45; Phil 4,14; Hebr 13,2; 1Petr 4,9)

Apg 2,45Phil 4,14Hebr 13,21Petr 4,9

14 Segnet, die euch verfolgen; segnet, und flucht nicht! (Mt 5,44; 1Petr 3,9) 15 Freut euch mit den sich Freuenden, weint mit den Weinenden! (Ps 35,13; 1Kor 12,26; Hebr 13,3) 16 Seid gleichgesinnt gegeneinander; sinnt nicht auf hohe Dinge, sondern haltet euch zu den Niedrigen; seid nicht klug bei euch selbst! (Spr 3,7; Spr 26,12; Jes 5,21; Röm 15,5; 1Kor 1,10; Phil 2,2)

Spr 3,7Spr 26,12Jes 5,21Röm 15,51Kor 1,10Phil 2,2

17 Vergeltet niemand Böses mit Bösem; seid bedacht auf das, was ehrbar ist vor allen Menschen! (2Kor 8,21; 1Thess 5,15) 18 Wenn möglich, soviel an euch ist, lebt mit allen Menschen in Frieden! (Röm 14,19; Hebr 12,14) 19 Rächt euch nicht selbst, Geliebte, sondern gebt Raum dem Zorn ⟨Gottes⟩! Denn es steht geschrieben: »Mein ist die Rache; ich will vergelten, spricht der Herr.« (3Mo 19,18; 5Mo 32,35; Ps 37,1; Hebr 10,30)

3Mo 19,185Mo 32,35Ps 37,1Hebr 10,30

20 »Wenn nun deinen Feind hungert, so speise ihn; wenn ihn dürstet, so gib ihm zu trinken! Denn wenn du das tust, wirst du feurige Kohlen auf sein Haupt sammeln.« (Spr 25,21) 21 Lass dich nicht vom Bösen überwinden, sondern überwinde das Böse mit dem Guten! (1Petr 2,15)

Noua Traducere Românească

von Biblica

Vieți consacrate lui Dumnezeu

1 Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o slujbă^[1] duhovnicească^[2] din partea voastră! 2 Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați‑vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.

Smerenie și slujire

3 Căci prin harul care mi‑a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată^[3], potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit‑o fiecăruia. 4 Pentru că, așa cum într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeași funcție, 5 tot astfel și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, iar fiecare în parte ne suntem mădulare unii altora. 6 Avem diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat: dacă cineva are darul profeției, să‑l folosească potrivit cu mărimea credinței sale; 7 dacă are darul slujirii, să‑l folosească în slujire; dacă are darul învățăturii, să‑l folosească pentru a da învățătură; 8 dacă are darul încurajării, să‑l folosească spre încurajarea altora; cel ce dăruiește, să dăruiască cu generozitate; cel ce conduce, să conducă cu râvnă; cel ce are milă de alții, să facă acest lucru cu bucurie.

Principii pentru viața creștină

9 Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine! 10 Iubiți‑vă unii pe alții^[4] cu o dragoste frățească! În cinste, dați‑vă întâietate unii altora! 11 În ce privește râvna, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului! 12 Bucurați‑vă în speranță! Răbdați în necaz! Stăruiți în rugăciune! 13 Luați parte la împlinirea nevoilor sfinților!^[5] Urmăriți ospitalitatea! 14 Binecuvântați‑i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați! 15 Bucurați‑vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng! 16 Să aveți aceleași gânduri unii pentru alții! Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci deprindeți‑vă cu cele smerite^[6]! Nu vă considerați singuri înțelepți! 17 Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii! 19 Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“ zice Domnul.^[7] (5Mo 32,35) 20 Însă, „Dacă dușmanul tău este flămând, dă‑i să mănânce; dacă este însetat, dă‑i să bea. Căci, făcând așa, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“^[8] (Spr 25,21) 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!