1Ein Wallfahrtslied. Zu dir hebe ich meine Augen auf, der du im Himmel thronst. (Ps 2,4; Ps 121,1)2Siehe: Wie die Augen der Knechte auf die Hand ihres Herrn, wie die Augen der Magd auf die Hand ihrer Gebieterin, so sind unsere Augen ⟨gerichtet⟩ auf den HERRN, unseren Gott, bis er uns gnädig ist. (2Chr 20,12; Ps 25,15)3Sei uns gnädig, HERR, sei uns gnädig! Denn reichlich sind wir mit Verachtung gesättigt. (Ps 44,14)4Reichlich ist unsere Seele gesättigt mit dem Spott der Sorglosen, mit der Verachtung der Hochmütigen. (Hebr 11,36)
1Către Tine îmi ridic ochii, Cel Ce șade[1] în ceruri.2Cum se îndreaptă ochii robilor spre mâna stăpânilor lor, și ochii roabei – spre mâna stăpânei ei, tot așa și ochii noștri se îndreaptă spre DOMNUL, Dumnezeul nostru, până Își va arăta bunăvoința față de noi.3Arată‑Ți bunăvoința față de noi, DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de noi, căci suntem atât de sătui de dispreț!4Sufletul nostru s‑a săturat de batjocura celor îngâmfați și de disprețul celor mândri.