1Zu euch, Brüder, konnte ich bisher aber nicht so sprechen, wie zu geisterfüllten Menschen. Denn in Bezug auf Christus wart ihr noch wie Kinder, die ihren eigenen Wünschen folgen.2Ich musste euch Milch zu trinken geben, nicht feste Nahrung, weil ihr die noch nicht vertragen konntet. Leider könnt ihr das auch jetzt noch nicht,3denn ihr seid immer noch von eurem Ich bestimmt. Solange Eifersucht und Streit unter euch herrschen, beweist ihr ja nur, dass ihr eigensinnig seid und euch wie die anderen Menschen benehmt.4Denn wenn einer sagt: „Ich halte mich an Paulus!“, ein anderer: „Ich stehe zu Apollos!“ – seid ihr da nicht genauso wie andere Menschen?5Was ist denn schon Apollos? Und was ist Paulus? Sie sind doch nichts als Diener, durch die ihr zum Glauben gekommen seid. Jeder von uns hat nur das getan, was ihm der Herr aufgetragen hat.6Ich habe gepflanzt, Apollos hat gegossen, aber Gott hat es wachsen lassen.7Es kommt nicht darauf an, wer pflanzt oder bewässert; wichtig ist nur Gott, der das Wachstum gibt.8Pflanzer und Pfleger arbeiten zwar an demselben Werk, aber jeder wird seinen Lohn so erhalten, wie es seinem eigenen Einsatz entspricht.
Ihr seid doch Gottes Bauwerk!
9Wir sind also Gottes Mitarbeiter – ihr seid Gottes Ackerfeld und Gottes Bau.10Nach der mir verliehenen Gnade Gottes habe ich als erfahrener Baumeister das Fundament gelegt. Ein anderer baut auf dieser Grundlage weiter. Aber jeder soll darauf achten, wie er weiterbaut.11Niemand kann ein anderes Fundament legen, außer dem, das längst gelegt ist, Jesus Christus.12Ob aber jemand auf diesem Fundament Gold, Silber oder wertvolle Steine verbaut oder nur Holz, Heu und Stroh,13das wird der Tag des Gerichts durch Feuer offenbar machen. Denn das Werk jedes Einzelnen wird im Feuer auf seine Qualität geprüft.14Hält das, was er auf das Fundament gebaut hat, ‹dem Feuer› stand, wird er belohnt.15Wenn es verbrennt, wird er den Schaden zu tragen haben. Er selbst wird zwar gerettet werden, aber so wie jemand, den man aus dem Feuer reißt.16Wisst ihr nicht, dass ihr Gottes Tempel seid und der Geist Gottes in euch wohnt?17Gott wird jeden verderben, der den Tempel Gottes verdirbt, denn Gottes Tempel ist heilig – und der seid ihr!18Niemand soll sich etwas vormachen. Wenn jemand von euch meint, in dieser Zeit weise zu sein, muss er erst einmal verstehen, wie töricht er ist, damit er wirklich weise wird.19Denn was die ‹gottferne› Welt für weise hält, ist nichts als Dummheit vor Gott. So steht es auch in der Schrift: „Er fängt die Weisen in ihrer eigenen Schlauheit.“ (Hi 5,13)20Und: „Der Herr kennt die Gedanken der Weisen, er weiß, wie hohl sie sind.“ (Ps 94,11)21Deshalb schwärme niemand für einen Menschen, denn euch gehört doch alles:22Paulus, Apollos, Kephas; euch gehört die ganze Welt, das Leben und der Tod, die Gegenwart und die Zukunft.23Doch ihr gehört Christus und Christus gehört Gott.
1Fraților, nici eu nu v‑am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci ca unor oameni firești, ca unor copilași în Cristos.2V‑am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu puteați mesteca. Și nici chiar acum nu puteți,3pentru că încă sunteți firești. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă și dezbinări, nu sunteți voi firești și nu umblați voi potrivit celorlalți oameni?4Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altcineva: „Eu sunt al lui Apollos!“, nu sunteți voi ca și ceilalți oameni?5Așadar, cine este Apollos? Și cine este Pavel? Slujitori prin care ați crezut, așa cum Domnul i‑a dat fiecăruia.6Eu am sădit, Apollos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!7Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt ceva, ci numai Dumnezeu, Care face să crească!8Însă cel ce sădește și cel ce udă sunt una și fiecare își va primi răsplata după osteneala lui.9Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.10Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi‑a fost dat, eu, ca un meșter constructor înțelept, am pus o temelie, iar altul construiește pe ea. Dar fiecare să ia seama cum construiește pe ea.11Căci nimeni nu poate așeza o altă temelie decât cea care este pusă și care este Isus Cristos.12Iar dacă cineva construiește pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, paie,[1]13lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Și focul va testa cum este lucrarea fiecăruia.14Dacă lucrarea pe care a construit‑o cineva va rămâne, el va primi o răsplată.15Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea. Cât despre el însuși, va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.16Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?17Dacă cineva distruge[2] templul lui Dumnezeu, îl va distruge și Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; și acest templu sunteți voi.18Nimeni să nu se înșele! Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să se facă „nebun“ ca să devină înțelept!19Căci înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris: „El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.“[3] (Hi 5,13)20Și, din nou: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți; știe că sunt deșarte.“[4] (Ps 94,11)21Așadar, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre:22fie Pavel, fie Apollos, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre,23iar voi sunteți ai lui Cristos, și Cristos este al lui Dumnezeu.