1Uns soll man als Diener von Christus betrachten und als Verwalter der Geheimnisse Gottes.2Von Verwaltern verlangt man vor allem, dass sie zuverlässig sind.3Aber was mich betrifft, ist es egal, ob ich von euch oder irgendeinem menschlichen Gericht beurteilt werde. Ich beurteile mich ja nicht einmal selbst.4Zwar bin ich mir keiner Schuld bewusst, aber dadurch bin ich noch nicht gerecht gesprochen; der Herr ist es, der über mich urteilt.5Verurteilt also nichts vor der ‹von Gott bestimmten› Zeit, wartet bis der Herr kommt! Er wird das im Finstern Verborgene ans Licht bringen und die geheimen Motive der Menschen offenbaren. Dann wird jeder das Lob von Gott erhalten, das er verdient.
Überlasst das Urteil Gott!
6Das habe ich auf mich bezogen, Brüder, und auf Apollos. An unserem Beispiel sollt ihr lernen, nicht über das hinauszugehen, was in der Schrift steht. Dann werdet ihr euch nicht für den einen auf Kosten eines anderen wichtigmachen.7Wer sollte dir denn einen Vorrang einräumen? Hast du etwas, das du nicht von Gott bekommen hast? Und wenn du es bekommen hast, was gibst du damit an, als hättest du es selbst gehabt?8Ihr seid ja so satt! Ihr seid schon so reich! Ihr habt die Herrschaft angetreten – ohne uns. Ach hättet ihr es wirklich schon getan, dann könnten wir ja mit euch herrschen!9Denn mir scheint, Gott hat uns, die Apostel, auf den letzten Platz gestellt. Wie zum Tod verurteilte Verbrecher stehen wir in der Arena. Für die ganze Welt sind wir ein Schauspiel geworden, für Engel und Menschen.10Wir stehen als Narren da, weil wir mit Christus verbunden sind, aber ihr seid durch Christus klug, wir sind schwach, ihr natürlich stark; ihr seid berühmt, wir verachtet.11Bis zu diesem Augenblick leiden wir Hunger und Durst und haben nicht genügend anzuziehen, wir werden misshandelt und haben nirgendwo ein Zuhause.12Wir plagen uns ab, um mit den eigenen Händen das tägliche Brot zu verdienen. Wenn wir beschimpft werden, segnen wir die Leute, wenn man uns verfolgt, halten wir still aus.13Beleidigt man uns, antworten wir freundlich. Bis jetzt sind wir für die ganze Welt wie der letzte Dreck geworden, ein Abschaum für alle.14Ich schreibe das nicht, um euch zu beschämen, sondern um euch auf den rechten Weg zu bringen. Ihr seid doch meine geliebten Kinder!15Und selbst wenn ihr Tausende von strengen Aufsehern durch Christus hättet, so doch nicht viele Väter. Denn durch Christus Jesus und durch das Evangelium bin ich euch zum Vater geworden.16So bitte ich euch: Nehmt mich zum Vorbild!
Wir werden euch helfen!
17Aus diesem Grund habe ich auch Timotheus[1] zu euch geschickt. Durch den Herrn ist er ein geliebtes und treues Kind für mich geworden. Er wird euch an meine Grundsätze für das Leben mit Jesus Christus erinnern, wie ich sie überall in jeder Gemeinde lehre.18Einige von euch machen sich wichtig und behaupten, ich würde es nicht wagen, zu euch zu kommen.19Doch wenn der Herr will, werde ich sehr bald bei euch eintreffen. Und dann werde ich nicht nur sehen, was an den Worten dieser Wichtigtuer dran ist, sondern auch, ob Kraft dahinter steckt.20Denn die Herrschaft Gottes ist keine Sache des Redens, sondern der Kraft.21Was ist euch lieber? Soll ich mit dem Stock zu euch kommen oder mit Liebe und Nachsicht?
1Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu.2În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.3Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec.4Căci n‑am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul.5De aceea, nu judecați nimic înainte de vreme, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile[1] inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.6Fraților, am înfățișat diferit aceste lucruri despre mine și Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și astfel niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia.7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu‑l fi primit? Iar dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit?8Sunteți deja sătui! V‑ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi!9Căci mi se pare că Dumnezeu ne‑a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni.10Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți.11Până în ceasul acesta umblăm flămânzi și însetați, suntem în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc12și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm;13când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.14Nu vă scriu acestea ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți.15Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători[2] în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți[3], pentru că eu v‑am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie.16Vă îndemn deci, fiți urmașii[4] mei!17De aceea vi l‑am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, așa cum dau eu învățătură pretutindeni, în toate bisericile.18Unii s‑au îngâmfat, ca și cum n‑aș veni la voi.19Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea[5], ci puterea celor ce s‑au îngâmfat.20Căci Împărăția lui Dumnezeu[6] nu constă în vorbire, ci în putere.21Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?