Sprüche 19 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Besser arm und ehrlich sein / als verschlagen und dumm. 2 Unbedachter Eifer ist nicht gut, / wer es allzu eilig hat, tritt fehl. 3 Durch eigene Dummheit verdirbt man den Plan, / doch wütend ist man auf Gott. 4 Besitz vermehrt die Zahl der Freunde, / doch vom Armen trennt sich der Freund. 5 Ein falscher Zeuge bleibt nicht ungestraft; / wer Lügen vorbringt, kommt nicht davon. 6 Viele schmeicheln dem, der Einfluss hat, / und jeder will der Freund des Freigebigen sein. 7 Den Armen hassen alle Verwandten, / und seine Bekannten meiden ihn. / Und er jagt leeren Versprechungen nach. 8 Bilde deinen Verstand, dann tust du dir Gutes; / folg deiner Einsicht, dann findest du Glück! 9 Ein falscher Zeuge bleibt nicht ungestraft; / wer Lügen vorbringt, hat sein Leben verspielt. 10 Es ist nicht schön, wenn ein Dummkopf in Überfluss lebt / und ein Diener über Fürsten herrscht. 11 Ein Mensch, der Einsicht hat, regt sich nicht auf, / es ehrt ihn, dass er Verfehlungen verzeiht. 12 Der Zorn des Königs ist wie Löwengebrüll, / doch seine Gunst ist wie Tau auf dem Gras. 13 Ein Verhängnis für den Vater ist der dumme Sohn; / und eine nörgelnde Frau ist wie ein tropfendes undichtes Dach. 14 Haus und Habe kann man erben, / doch Jahwe schenkt eine verständige Frau. 15 Faulheit versenkt in tiefen Schlaf; / wer nachlässig ist, muss hungern. 16 Wer Gottes Gebot beachtet, der achtet auf sein Leben, / doch wer sich gehen lässt, kommt um. 17 Wer Bedürftigen hilft, leiht es Jahwe, / und der wird ihm seine Wohltat vergelten. 18 Deinen Sohn erziehe streng, solange noch Hoffnung ist, / aber lass dich nicht hinreißen, töte ihn nicht. 19 Wer im Jähzorn handelt, trägt seine Strafe davon; / greifst du einmal ein, musst du es immer wieder tun. 20 Hör auf den Rat und nimm die Zurechtweisung an, / dann bist du am Ende ein weiser Mann. 21 Viele Dinge nimmt ein Mensch sich vor, / doch zustande kommt der Ratschluss Jahwes. 22 Was einen Menschen wertvoll macht, ist seine Güte. / Es ist besser arm zu sein als ein verlogener Mann. 23 Jahwe zu fürchten ist gut zum Leben: / Satt und zufrieden verbringt man die Nacht / und wird von keinem Unglück heimgesucht. 24 Greift der Faule mit der Hand in die Schüssel, / bringt er sie nicht zurück in den Mund. 25 Schlägt man den Spötter, wird ein Unerfahrener klug; / weist man den Verständigen zurecht, lernt er daraus. 26 Wer den Vater misshandelt, die Mutter verjagt, / ist ein verkommener, schändlicher Sohn. 27 Hör dir die Mahnung gar nicht erst an, mein Sohn, / wenn du doch von der Lehre abweichen willst. 28 Ein ehrloser Zeuge verspottet das Recht, / und Gottlose finden am Unrecht Geschmack. 29 Für Spötter stehen Gerichte bereit / und Prügel für den Rücken von Toren.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mai mult prețuiește un sărac care umblă în integritate decât cel cu buze necinstite și nesăbuit. 2 Nu este bine să ai dorință fără cunoaștere,^[1] iar cel ce se grăbește cu picioarele greșește calea. 3 Nebunia unui om îi sucește calea, iar apoi inima lui se înfurie împotriva DOMNULUI. 4 Bogăția aduce mulți prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. 5 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, și cel ce spune minciuni nu va scăpa. 6 Mulți imploră favoarea unui om generos^[2] și oricine este prieten cu cel ce dă daruri. 7 Toți frații săracului îl urăsc; cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El urmărește cuvinte care nu înseamnă nimic pentru el^[3]. 8 Cine dobândește înțelepciunea își iubește sufletul; cine păstrează priceperea va găsi ce este bine. 9 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit și cel ce spune minciuni va pieri. 10 Luxul nu este potrivit pentru un nesăbuit, cu atât mai puțin un rob care stăpânește peste prinți. 11 Chibzuința unui om îl face încet la mânie și este o onoare pentru el să treacă peste o insultă. 12 Mânia regelui este ca răcnetul unui leu, dar bunăvoința lui este ca roua ierbii. 13 Un fiu nesăbuit este ruina tatălui său, iar o soție cicălitoare este ca picăturile de ploaie care cad întruna.^[4] 14 Casa și averea sunt o moștenire de la părinți, dar o soție înțeleaptă este de la DOMNUL. 15 Lenea te cufundă într‑un somn adânc, și omul trândav suferă de foame. 16 Cine păzește porunca își păzește viața, dar cine disprețuiește căile Lui va muri.^[5] 17 Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe DOMNUL, iar El îi va răsplăti binefacerea. 18 Disciplinează‑ți fiul cât mai este încă speranță, dar nu‑ți pune inima să‑i provoci moartea. 19 Cel iute la mânie trebuie să‑și poarte pedeapsa, căci dacă‑l scapi de ea, va trebui să faci din nou lucrul acesta. 20 Ascultă sfatul și primește învățătura îndrumarea ca să fii înțelept pentru restul zilelor tale. 21 Multe sunt planurile în inima omului, dar hotărârea DOMNULUI este cea care rămâne în picioare. 22 Ceea ce este de dorit la un om este dragostea lui loială și este mai bine să fii sărac decât mincinos. 23 Teama de DOMNUL duce la viață, iar cel ce o are înnoptează sătul, fără să fie vizitat de rău. 24 Leneșul își întinde mâna în farfurie și n‑o mai duce înapoi la gură. 25 Bate‑l pe batjocoritor, și cel naiv va deveni chibzuit; mustră‑l pe cel priceput și va înțelege cunoașterea. 26 Cine își jefuiește tatăl și își alungă mama este un fiu care aduce rușine și dispreț. 27 Fiule, dacă vei înceta să asculți îndrumarea, te vei îndepărta de cuvintele cunoștinței! 28 Un martor de nimic își bate joc de justiție, și gura celor răi înghite nelegiuirea. 29 Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori, și loviturile pentru spatele nesăbuiților.