1Du Gott der Vergeltung, Jahwe, / Gott der Rache, strahle hervor!2Greif ein, du Richter der Welt, / zahl den Stolzen ihre Taten zurück!3Wie lange noch, Jahwe, / wie lange noch sollen die Gottlosen jubeln?4Sie sprudeln über, reden frech, / die Bösen überheben sich stolz.5Sie zertreten dein Volk, Jahwe, / sie bedrücken, was dir gehört.6Die Witwe und den Fremden bringen sie um, / die Verwaisten morden sie hin.7„Jahwe sieht es nicht“, sagen sie, / „der Gott Jakobs merkt es nicht.“8Ihr Dummen im Volk, denkt endlich nach! / Wann werdet ihr Schwachköpfe nur klug?9Der das Ohr gemacht hat, sollte der nicht hören? / Der das Auge schuf, sollte der nicht sehen?10Der die Völker erzieht, sollte der nicht tadeln, / er, der den Menschen Erkenntnis beibringt?11Jahwe kennt die Pläne der Menschen, / er weiß, sie sind nur Dunst.[1]12Glücklich der Mensch, den du erziehst, Jahwe, / den du belehrst aus deinem Gesetz!13Das schafft ihm Ruhe vor den bösen Tagen, / bis dem Gottlosen das Grab geschaufelt wird.14Jahwe wird sein Volk gewiss nicht verstoßen, / wird nicht verlassen, was ihm gehört.15Bald kehrt das Recht zur Gerechtigkeit zurück, / und alle Aufrechten folgen ihm nach.16Wer hilft mir gegen die Verbrecher? / Wer steht mir gegen die Boshaften bei?17Hätte Jahwe mir nicht geholfen, / wäre ich schon im Schweigen erstarrt.18Wann immer ich sagte: „Jetzt falle ich hin!“, / da stützte mich deine Gnade, Jahwe.19War mir das Herz von Sorgen schwer, / dann liebkoste dein Trost meine Seele.20Kann der ungerechte Richter mit dir verbündet sein, / der Unheil stiftet gegen dein Gesetz?21Nein, sie vergreifen sich an den Gerechten, / unschuldige Menschen verurteilen sie.22Da wurde Jahwe mir zur Burg, / mein Gott zum Fels meiner Zuflucht.23Er zahlt ihnen ihre Verbrechen heim, / er rottet sie in ihrer Bosheit aus. / Jahwe, unser Gott, vernichtet sie.
Psalm 94
Noua Traducere Românească
von Biblica1O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, DOAMNE! O, Dumnezeu al răzbunărilor, strălucește Tu!2Ridică‑Te, Judecător al pământului; răsplătește celor mândri după mândria lor!3Până când vor triumfa cei răi, DOAMNE, până când?4Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie, toți cei ce săvârșesc nelegiuirea se laudă.5Îți asupresc poporul, DOAMNE, apasă asupra moștenirii Tale.6Omoară văduva și străinul; îl ucid pe orfan.7Ei zic: „Nu vede DOMNUL! Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“8Luați aminte, voi, oameni fără minte din popor! Nesăbuiților, când vă veți înțelepți?9Să nu audă Cel Ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel Ce a întocmit ochiul?10Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile, Cel Ce învață pe om cunoașterea?11DOMNUL cunoaște gândurile omului; știe că sunt deșarte.12Ferice de omul pe care‑l disciplinezi Tu, DOAMNE, și pe care‑l înveți din Legea Ta,13ca să‑l liniștești în zilele cele rele, până se va săpa groapa celui rău.14DOMNUL nu‑Și părăsește poporul, nici nu‑Și uită moștenirea!15Căci din nou se va face judecată cu dreptate, și toți cei cu inima cinstită o vor urma.16Cine se va ridica pentru mine împotriva răufăcătorilor? Cine va lua poziție pentru mine împotriva celor ce săvârșesc nelegiuirea?17De n‑ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, foarte curând sufletul meu ar fi locuit în tăcerea morții.18Când zic: „Mi se clatină piciorul!“, îndurarea Ta, DOAMNE, mă sprijină!19În mulțimea frământărilor mele lăuntrice, mângâierile Tale îmi încântă sufletul.20Poate oare un tron corupt[1] să‑Ți fie aliat, unul care plăsmuiește necazul prin decret?21Ei uneltesc[2] împotriva sufletului celui drept și condamnă sânge nevinovat.22DOMNUL este întăritura mea! Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!23El le va răsplăti după nelegiuirea lor și‑i va nimici pentru răutatea lor; DOMNUL, Dumnezeul nostru, îi va nimici.