Psalm 73 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Drittes Buch: Das scheinbare Glück der Gottlosen

1 Ein Psalmlied von Asaf. Ich weiß, Gott ist gut zu Israel, / zu denen mit reinem Gewissen. 2 Aber ich, ich wäre fast gestolpert, / um ein Haar wäre ich gestürzt. 3 Als ich sah, wie gut es den Gottlosen ging, / wurde ich selbst auf die Maulhelden neidisch. 4 Sie leiden keine Qualen, / sie sind gesund und wohlgenährt. 5 Sie sind frei von den Lasten gewöhnlicher Menschen / und werden nicht mit den anderen geplagt. 6 Darum tragen sie ihren Stolz wie eine Kette am Hals, / Gewalt umhüllt sie wie ein Gewand. 7 Aus dem Fett glotzt ihr Auge hervor, / Einbildungen überfluten ihr Herz. 8 Höhnisch und boshaft reden sie, / setzen zynisch Menschen unter Druck. 9 Sie reißen ihr Maul bis zum Himmel hin auf, / ihre Zunge verschont nichts auf der Erde. 10 Darum läuft selbst Gottes Volk ihnen nach / und lauscht begierig auf ihr Geschwätz. 11 „Gott merkt ja doch nichts“, sagen sie. / „Wie will der Höchste das wissen?“ 12 Ja, das sind die, die Gott verachten; / ungestört mehren sie ihre Macht. 13 Ganz umsonst hielt ich mein Herz rein, / wusch in Unschuld meine Hände; 14 war ich doch geplagt den ganzen Tag / und bin jeden Morgen schon gestraft. 15 Hätte ich gesagt: „Ich will ebenso reden!“, / dann hätte ich die Generation deiner Kinder verraten. 16 Da dachte ich nach, um das zu begreifen. / Es war eine große Mühe für mich, 17 bis ich in Gottes Heiligtum ging / und dort ihr Ende bedachte. 18 Ja, du stellst sie auf rutschigen Grund / und stürzt sie in ihr Verderben. 19 Wie plötzlich waren sie vor Entsetzen erstarrt, / sie alle nahmen ein Ende mit Schrecken. 20 Wie einen Traum nach dem Erwachen, / so verachtest du, Herr, / wenn du aufstehst, ihr Bild. 21 Als mein Herz verbittert war / und ich stechenden Schmerz in den Nieren verspürte, 22 da war ich dumm und ohne Verstand, / wie ein Stück Vieh stand ich vor dir. 23 Trotzdem bleibe ich immer bei dir. / Du hältst mich an der rechten Hand. 24 Mit deinem Rat leitest du mich / und nimmst mich am Ende in Ehren auf. 25 Wen hab ich im Himmel außer dir? / Und neben dir wünsch ich mir nichts auf der Erde. 26 Auch wenn ich Leib und Leben verliere, / bleibt Gott auf ewig der Fels meines Herzens und mein Teil. 27 Ja, wer sich fern von dir hält, geht zugrunde. / Du bringst jeden zum Schweigen, der dir die Treue bricht. 28 Doch mir tut Gottes Nähe gut. / Ich fand meine Zuflucht bei Jahwe, dem Herrn. / Nun will ich erzählen von all deinem Tun.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Un psalm al lui Asaf.

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să‑mi alunece pașii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.^[1] 5 N‑au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. 6 De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. 7 Le iese ochiul din orbită,^[2] iar imaginațiile inimii lor întrec măsura. 8 Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus cu asuprire. 9 Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. 10 De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. 11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. 13 Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție, 14 căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. 15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. 16 Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine, 17 până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor. 18 Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiți într‑o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. 20 Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. 21 Când mi se amăra inima și eram străpuns în rărunchii mei, 22 eram fără minte și nu știam nimic; eram ca un animal înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, 24 mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. 26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. 27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!