Psalm 107 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Fünftes Buch: Das Danklied der Geretteten

1 „Preist Jahwe, denn er ist gut! / Ja, seine Güte hört niemals auf!“ 2 So sollen sagen die Erlösten Jahwes. / Er hat sie aus der Gewalt ihrer Bedränger befreit, 3 aus fremden Ländern wieder heimgebracht, / vom Osten und vom Westen her, / vom Norden und vom Meer. 4 Sie irrten umher in wegloser Wüste, / eine Stadt als Wohnort fanden sie nicht. 5 Von Hunger und Durst gequält, / schwand ihr Lebenswille dahin. 6 Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus aller Bedrängnis. 7 Er brachte sie auf den richtigen Weg / und führte sie zu einer bewohnbaren Stadt. 8 Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut. 9 Denn er hat den Verdurstenden zu trinken gegeben, / den Hungernden gute Nahrung verschafft. 10 Die in Dunkelheit und Finsternis lebten, / gefesselt in Elend und Eisen, 11 sie hatten den Worten Gottes getrotzt / und den Rat des Höchsten verachtet. 12 Nun beugte er durch harte Schläge ihren Trotz, / sie lagen am Boden und niemand half. 13 Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus ihrer Bedrängnis, 14 führte sie aus dem tiefen Dunkel heraus / und zerriss ihre Fesseln. 15 Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut. 16 Denn er zerbrach die ehernen Tore, / zerschlug die eisernen Riegel. 17 Die dumm und trotzig aufbegehrten, / brachten durch ihr Sündenleben nur Leid und Elend über sich. 18 Sie ekelten sich vor jeder Speise, / sie standen direkt vor dem Tod. 19 Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus ihrer Bedrängnis. 20 Er schickte sein Wort und heilte sie / und bewahrte sie so vor dem Grab. 21 Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut. 22 Sie sollen Dankopfer bringen, / jubelnd erzählen von dem, was er tat. 23 Die das Meer mit Schiffen befahren, / um in Übersee Handel zu treiben, 24 sie sahen die Werke Jahwes, / seine Wunder auf hoher See; 25 wenn er sprach und einen Sturm bestellte, / der die Wellen in die Höhe warf, 26 sodass sie gen Himmel stiegen und wieder in die Tiefen sanken / und ihre Seele vor Angst verging. 27 Wie Betrunkene wankten und schwankten sie, / und waren mit ihrer Weisheit am Ende. 28 Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus ihrer Bedrängnis 29 und brachte den Sturm zur Stille, / und die Wellen beruhigten sich. 30 Sie freuten sich, dass es still geworden war / und er sie in den ersehnten Hafen führte. 31 Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut. 32 In der Versammlung des Volkes sollen sie ihn rühmen, / ihn loben im Ältestenrat! 33 Er machte Ströme zur Wüste / und Wasserquellen zu dürrem Land. 34 Und wegen der Bosheit seiner Bewohner / machte er fruchtbares Land zur salzigen Steppe. 35 Andererseits machte er Wüste zum Wasserteich, / Wasserquellen sprudelten im trockenen Land. 36 Dort siedelte er die Hungernden an. / Sie gründeten einen Wohnort, 37 bestellten die Felder und legten Weinberge an. / Sie brachten reiche Ernten ein. 38 Er segnete sie und sie vermehrten sich sehr, / auch ihre Viehherden waren groß. 39 Dann wurden sie geringer an Zahl, / bedrückt durch Unglück und Kummer. 40 Er goss Verachtung über Vornehme aus, / ließ sie irren in wegloser Wüste. 41 Er holte die Armen aus dem Elend heraus, / ihre Familien vermehrten sich sehr. 42 Die Aufrechten sehen es und freuen sich, / und aller Bosheit wird das Maul gestopft. 43 Wer weise ist, wird sich das merken / und versteht das gnädige Handeln Jahwes.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! 2 Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului, 3 pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor. 7 I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască. 8 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 9 Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți. 10 Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 14 I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile. 15 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 16 Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni^[1] din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 20 Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor. 21 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 22 Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari, 24 au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit. 30 Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit. 31 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 32 Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor! 33 El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat, 34 și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării. 35 El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36 Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează. 39 Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii, 40 El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura. 43 Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!