1Damals trat Johannes der Täufer in der Wüste von Judäa auf und predigte:2„Ändert eure Einstellung, denn die Himmelsherrschaft bricht bald an!“3Johannes war es, von dem der Prophet Jesaja sagt:
„Hört, in der Wüste ruft eine Stimme: / 'Bereitet den Weg für den Herrn! / Ebnet die Pfade für ihn!'“ (Jes 40,3)4Johannes trug ein grobes Gewand aus Kamelhaar, um das er einen Lederriemen geknotet hatte. Seine Nahrung bestand aus Heuschrecken und Honig von wild lebenden Bienen.5Die Bevölkerung von Jerusalem, Judäa und der ganzen Jordangegend kam zu Johannes hinaus.6Sie ließen sich im Jordan[1] von ihm taufen[2] und bekannten dabei ihre Sünden.7Als Johannes viele von den Pharisäern[3] und Sadduzäern[4] zu seiner Taufstelle kommen sah, sagte er: „Ihr Schlangenbrut! Wer hat euch eingeredet, dass ihr dem kommenden Zorngericht Gottes entgeht?8Bringt Früchte hervor, die zeigen, dass ihr eure Einstellung geändert habt!9Und fangt nicht an zu denken, dass ihr doch die Nachkommen Abrahams seid. Ich sage euch: Gott kann Abraham aus diesen Steinen hier Kinder erwecken!10Die Axt ist schon an die Wurzel der Bäume gelegt. Jeder Baum, der keine guten Früchte bringt, wird umgehauen und ins Feuer geworfen.11Ich taufe euch zwar mit Wasser aufgrund eurer Umkehr, aber es wird einer kommen, der mächtiger ist als ich. Ich bin nicht einmal gut genug, ihm die Sandalen auszuziehen. Er wird euch mit dem Heiligen Geist und mit Feuer taufen.12Er hat die Worfschaufel[5] in der Hand, um alle Spreu vom Weizen zu trennen. Den Weizen wird er in die Scheune bringen, die Spreu aber wird er mit einem Feuer verbrennen, das niemand löschen kann.“13Dann kam Jesus aus Galiläa zu Johannes an den Jordan, um sich von ihm taufen zu lassen.14Aber Johannes versuchte ihn davon abzubringen und sagte: „Ich hätte es nötig, von dir getauft zu werden, und du kommst zu mir?“15Doch Jesus antwortete: „Lass es für diesmal geschehen. Denn nur so können wir alles erfüllen, was Gottes Gerechtigkeit fordert.“ Da fügte sich Johannes.16Als Jesus nach seiner Taufe aus dem Wasser stieg, öffnete sich der Himmel über ihm und er sah den Geist Gottes wie eine Taube auf sich herabkommen.17Auf einmal sprach eine Stimme aus dem Himmel heraus: „Das ist mein über alles geliebter Sohn. An ihm habe ich Freude!“
1În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul, predicând în pustia Iudeei (Mk 1,2; Lk 3,1; Joh 1,19)2și zicând: „Pocăiți‑vă, căci s‑a apropiat Împărăția Cerurilor[1]!“3Căci acesta este cel despre care s‑a vorbit prin profetul Isaia, care zice: „Un glas al celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți‑I cărările!»“[2] (Jes 40,3)4Ioan purta o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele. Lăcustele[3] și mierea sălbatică erau hrana lui.5Atunci Ierusalimul, toată Iudeea și toți din vecinătatea Iordanului au început să iasă la el6și, mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.7Dar, când a văzut că mulți farisei[4] și saduchei[5] vin la botezul lui, Ioan le‑a zis: „Pui de vipere, cine v‑a avertizat să fugiți de mânia care vine?! (Apg 23,8)8Faceți deci rod vrednic de pocăință!9Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: «Îl avem ca tată pe Avraam!», căci vă spun că Dumnezeu poate să‑i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea!10Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.11Eu, într-adevăr, vă botez cu[6] apă spre pocăință, dar vine după mine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dau jos[7] sandalele! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.12El Își are în mână furca de treierat; Își va curăța aria și Își va aduna grâul în hambar. Pleava însă o va arde într‑un foc care nu se stinge.“
Botezul lui Isus
13Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. (Mk 1,9; Lk 3,21; Joh 1,32)14Însă Ioan încerca să‑L oprească, zicând: – Eu am nevoie să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?15Dar Isus, răspunzând, i‑a zis: – Lasă să fie așa acum, căci se cuvine să împlinim toată dreptatea. Atunci Ioan L‑a lăsat.16După ce a fost botezat, Isus a ieșit imediat din apă. Și iată că cerurile I‑au fost[8] deschise și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând asemenea unui porumbel și venind peste El[9]. (Jes 42,1)17Și iată că un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care‑Mi găsesc plăcerea!“[10] (Ps 2,7; Jes 42,1)