1Nun sagte Jahwe zu Josua: „Hab keine Angst und sei nicht niedergeschlagen! Nimm das ganze Heer mit und zieh nach Ai hinauf. Ich habe den König von Ai, sein Volk, seine Stadt und sein Gebiet in deine Hand gegeben.2Du sollst mit Ai und seinem König dasselbe tun, was du mit Jericho und seinem König gemacht hast. Aber die Beute und das Vieh dürft ihr diesmal für euch behalten. Leg einen Hinterhalt im Rücken der Stadt!“3Bevor sich Josua mit dem Heer auf den Weg machte, wählte er 30.000[1] erfahrene Kämpfer aus und schickte sie in der Nacht4mit folgender Anweisung los: „Legt euch auf der anderen Seite der Stadt in einen Hinterhalt, aber nicht zu weit von ihr entfernt. Dort haltet euch bereit.5Ich werde mit dem Hauptheer vor die Stadt ziehen. Wenn sie dann einen Ausfall machen wie beim ersten Mal, werden wir uns vor ihnen zurückziehen.6Sie werden uns nachsetzen. Doch so werden wir sie von der Stadt abschneiden. Sie werden denken, dass wir wie beim ersten Mal vor ihnen fliehen.7Wenn das geschieht, sollt ihr aus dem Hinterhalt hervorbrechen und die Stadt erobern. Jahwe, euer Gott, wird sie in eure Hand geben.8Und wenn ihr dann die Stadt eingenommen habt, steckt sie in Brand, wie Jahwe es angeordnet hat. Haltet euch genau an meinen Befehl!“9So hatte Josua sie losgeschickt. Sie umgingen die Stadt und legten sich im Westen zwischen Bet-El und Ai in den Hinterhalt. Josua aber verbrachte die Nacht beim Hauptheer.10Früh am Morgen stand er auf und ließ das Volk antreten. Dann stellte er sich mit den Ältesten an die Spitze und führte das Heer gegen Ai.11Sie näherten sich der Stadt von Norden her und rückten so nahe heran, dass nur noch ein Tal zwischen ihnen und Ai war.12Josua hatte außerdem noch 5000 Mann westlich der Stadt in einen Hinterhalt zwischen Bet-El und Ai gelegt.[2]13Das Hauptheer, das jetzt nördlich der Stadt stand, war von Westen gekommen. Noch in der Nacht rückte Josua auf die Talebene vor.14Als der König von Ai das sah, rückte er in aller Eile früh mit seinen Männern zum Kampf gegen Israel aus. Er wollte das Schlachtfeld in der Ebene erreichen, wusste aber nichts von dem Hinterhalt.15Josua und die Männer Israels ließen sich von ihm schlagen und flohen in Richtung Wüste.16Darauf wurden alle in der Stadt verbliebenen Männer aufgeboten, um die Fliehenden zu verfolgen. Sie jagten Josua nach und wurden dabei von der Stadt abgeschnitten.17Nicht ein Mann war in Ai oder Bet-El zurückgeblieben.[3] Alle jagten hinter den Israeliten her und ließen die Stadt ohne Schutz mit offenen Toren zurück.18Nun sagte Jahwe zu Josua: „Strecke den Wurfspieß in deiner Hand gegen Ai aus! Ich gebe die Stadt in deine Gewalt.“ Josua tat es.19Sobald er seine Hand ausstreckte, brach der Hinterhalt aus seiner Stellung hervor. Die Männer überfielen die Stadt, eroberten sie und steckten sie schnell in Brand.20Als die Männer von Ai zurückblickten, sahen sie den Rauch aus ihrer Stadt zum Himmel aufsteigen. Doch sie hatten keine Möglichkeit zur Flucht, sie konnten weder vor noch zurück, denn die Truppen, die zur Wüste hin geflohen waren, kehrten um und wandten sich gegen ihre Verfolger.21Als Josua und die Israeliten nämlich sahen, dass der Rauch aus der Stadt aufstieg, machten sie kehrt und griffen die Männer von Ai an.22Diese hatten ja ihre Stadt verlassen und sie verfolgt. Doch auf einmal waren sie von beiden Seiten eingeschlossen. Sie wurden vollständig aufgerieben. Keiner kam mit dem Leben davon.23Den König von Ai hatten die Israeliten lebendig gefasst und zu Josua gebracht.24Als sie dann alle ihre Gegner auf dem Schlachtfeld in der Wüste getötet hatten, drangen sie erneut in die Stadt ein und brachten alle Einwohner mit dem Schwert um.25An diesem Tag starben alle Menschen von Ai, etwa 12.000 Männer und Frauen.[4]26Josua hatte nämlich seine Hand mit dem ausgestreckten Wurfspieß nicht zurückgezogen, bis der Bann an allen Bewohnern von Ai vollstreckt war.27Das Vieh und das sonstige Beutegut aus der Stadt behielten die Israeliten diesmal für sich, wie es Josua von Jahwe befohlen worden war.28Josua ließ Ai vollständig niederbrennen und machte es für immer zu einem Schutthaufen.[5] Er ist noch heute zu sehen.29Den Leichnam des Königs von Ai ließ er bis zum Abend an einen Baum hängen. Bei Sonnenuntergang befahl Josua, ihn abzunehmen und in den Durchgang des Stadttores zu werfen. Die Männer Israels errichteten dann einen großen Steinhaufen über ihm, der noch heute zu sehen ist.
Der Altar auf dem Ebal
30Damals baute Josua auf dem Berg Ebal[6] Jahwe, dem Gott Israels, einen Altar,31und zwar so, wie es Mose, der Diener Jahwes, den Israeliten befohlen hatte und wie es auch im Gesetzbuch des Mose steht. Es entstand ein Altar aus unbehauenen Steinen, die noch kein eisernes Werkzeug berührt hatte. Auf diesem Altar brachten die Israeliten Jahwe Brandopfer dar und schlachteten Freudenopfer.[7]32Auf die Steine dort schrieb Josua in Gegenwart des Volkes eine Abschrift vom Gesetz des Mose nieder.33Dann stellte sich das ganze Volk Israel mit seinen Ältesten, Anführern und Richtern sowie den Fremden, die sich ihnen angeschlossen hatten, auf beiden Seiten der Bundeslade auf. Die eine Hälfte stand mit dem Rücken zum Berg Garizim[8] und die andere zum Berg Ebal. Zwischen ihnen, an der Bundeslade Jahwes, standen die Priester aus dem Stamm Levi, die die Lade trugen. So sollte das Volk Israel nach der Anweisung von Mose, dem Diener Jahwes, gesegnet werden.34Danach las Josua das ganze Gesetz laut vor, den Segen wie den Fluch, genauso wie es im Gesetzbuch geschrieben steht.35Er ließ kein einziges Wort davon aus. Die ganze Versammlung Israels, auch die Frauen, die Kinder und die Fremden, die bei ihnen lebten, hörten jedes Wort, das Mose befohlen hatte.
1DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta. Adună tot poporul pregătit de război, ridică‑te și suie‑te la Ai! Iată, îl dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea sa și toată țara sa.2Să‑i faci cetății Ai și regelui ei la fel cum i‑ai făcut Ierihonului și regelui său. Totuși, veți putea păstra ca pradă lucrurile de preț și animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetății.“3Iosua s‑a ridicat împreună cu tot poporul pregătit de război ca să se suie la cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici viteji și i‑a trimis în timpul nopții.4El le‑a poruncit, zicând: „Vedeți să vă puneți la pândă în spatele cetății, astfel încât să nu vă îndepărtați prea mult de cetate și să fiți pregătiți cu toții de luptă.5Eu și toți oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieși împotriva noastră ca și prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor.6Ei vor ieși afară după noi și astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca și prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor,7voi să ieșiți de la pândă și să ocupați cetatea, căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre.8După ce veți cuceri cetatea, să‑i dați foc! Să faceți întocmai după Cuvântul DOMNULUI. Fiți cu luare-aminte la ce v‑am poruncit!“9Apoi Iosua i‑a trimis, iar ei s‑au dus și au stat la pândă între Betel și Ai, la apus de cetatea Ai. Iosua însă a rămas peste noapte în mijlocul poporului.10Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a mobilizat poporul și s‑a suit spre Ai, în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel.11Tot poporul pregătit de război, care era cu el, toți s‑au suit, s‑au apropiat de cetate și au ajuns înaintea ei. Ei și‑au așezat tabăra la nord de Ai, între ei și Ai existând o vale.12Iosua a luat aproape cinci mii de războinici și i‑a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate.13Astfel, ei au așezat poporul: toată tabăra care era la nord de cetate și ariergarda ei la apus de cetate. În noaptea aceea, Iosua a mers în mijlocul văii.14Când regele lui Ai a văzut lucrul acesta, el și bărbații cetății s‑au sculat în grabă dis‑de‑dimineață și au ieșit să‑l înfrunte pe Israel în luptă. El și tot poporul lui s‑au îndreptat într‑un loc anume dinaintea Arabei[1], fără să știe că în spatele cetății stăteau la pândă oameni împotriva lui.15Iosua și tot Israelul s‑au prefăcut că sunt învinși și au fugit pe drumul către pustie.16Atunci tot poporul care era în Ai a fost chemat să‑i urmărească. Ei l‑au urmărit pe Iosua și au fost atrași astfel afară din cetate.17N‑a rămas niciun bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieșit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă și l‑au urmărit pe Israel.18Atunci DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am să dau cetatea în mâna ta!“ Iosua și‑a îndreptat spre cetate sulița pe care o avea în mână.19Cei ce stăteau la pândă s‑au ridicat repede din locul lor și, de îndată ce și‑a întins el mâna, au alergat, au intrat în cetate, au capturat‑o și s‑au grăbit să‑i dea foc.20Bărbații din Ai s‑au întors, s‑au uitat și iată că fumul cetății se ridica spre cer. Ei n‑au mai fost în stare să scape nici într‑o parte, nici într-alta. Poporul care fugea spre pustie s‑a întors împotriva urmăritorilor lor.21Iosua și tot Israelul au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea și că se ridica fum din cetate, s‑au întors și au lovit pe oamenii din Ai.22Ceilalți au ieșit și ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i‑a prins din două părți și i‑a lovit până când i‑a nimicit, fără să lase vreun supraviețuitor sau vreun fugar.23Pe regele din Ai l‑au capturat viu și l‑au adus la Iosua.24După ce Israel a terminat de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmpie și în pustia unde îi urmăriseră, după ce aceștia au căzut cu toții sub ascuțișul sabiei, tot Israelul s‑a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei.25Toți cei care au fost omorâți în ziua aceea, bărbați și femei, au fost în număr de douăsprezece mii – toți oamenii din Ai.26Iosua nu și‑a retras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița, până când nu au fost nimiciți[2] toți locuitorii din Ai. (Jos 2,10)27Israel a păstrat însă ca pradă animalele și lucrurile de preț din cetate, potrivit poruncii date de DOMNUL lui Iosua.28Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea o movilă de moloz pentru totdeauna; ea a rămas așa până în ziua aceasta.29Pe regele din Ai l‑a spânzurat[3] de un copac, lăsându‑l acolo până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să‑i coboare cadavrul din copac și să fie aruncat la intrarea porții cetății. Apoi au ridicat peste el o movilă mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta.
Reînnoirea legământului pe muntele Ebal
30Atunci Iosua a zidit un altar DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal,31așa cum Moise, robul DOMNULUI, le poruncise fiilor lui Israel potrivit cu cele scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe de pace[4].32Acolo, înaintea fiilor lui Israel, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise.33Tot Israelul, bătrânii, supraveghetorii și judecătorii lui stăteau de‑o parte și de alta a Chivotului, în fața preoților leviți care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI. Jumătate din popor, străini sau băștinași, erau așezați în fața muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în fața muntelui Ebal, așa cum poruncise mai înainte Moise, robul DOMNULUI, în scopul binecuvântării poporului Israel.34Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântarea și blestemul – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii.35Nu a existat nicio poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.