1Aber die Israeliten veruntreuten etwas von dem Gebannten. Achan Ben-Karmi, der von Sabdi und Serach abstammte und aus dem Stamm Juda war, vergriff sich an dem, was Gott gehörte. Da flammte Jahwes Zorn gegen die Israeliten auf.2Josua schickte einige Männer von Jericho nach Ai,[1] das bei Bet-Awen[2] liegt, östlich von Bet-El,[3] und befahl ihnen, die Umgebung der Stadt Ai zu erkunden. Die Männer führten den Auftrag aus3und berichteten Josua: „Die Stadt ist nicht groß. Du musst nicht das ganze Heer aufbieten, um Ai zu erobern, zwei- bis dreitausend Mann genügen völlig.“4So zogen etwa 3000 Männer dort hinauf[4] und griffen die Stadt an. Doch sie wurden in die Flucht geschlagen.5Die Männer von Ai verfolgten sie vom Stadttor an bis zu den Steinbrüchen und dem Aufstieg. Sie erschlugen etwa 36 Mann. Da verlor das Volk allen Mut.6Josua und die Ältesten zerrissen ihre Gewänder,[5] streuten sich Staub auf den Kopf und warfen sich vor der Lade Jahwes nieder, das Gesicht auf dem Boden. So lagen sie bis zum Abend.7Josua betete: „Ach, Herr, Jahwe! Warum hast du uns nur über den Jordan geführt, wenn du uns nun in die Hände der Amoriter fallen lässt, damit sie uns vernichten? Hätten wir uns doch daran genügen lassen, auf der anderen Seite des Jordan zu bleiben!8Bitte, Herr, was soll ich denn jetzt sagen, nachdem Israel vor seinen Feinden geflohen ist?9Wenn das die Kanaaniter und die anderen Bewohner des Landes hören, werden sie uns umbringen und unseren Namen in diesem Land auslöschen. Was wirst du dann für die Ehre deines großen Namens tun?“10Da sagte Jahwe zu Josua: „Steh auf! Warum liegst du hier auf dem Boden?11Israel hat gesündigt! Das Volk hat den Bund gebrochen, den ich mit ihm geschlossen habe. Sie haben etwas von dem Gebannten genommen. Sie haben es gestohlen und heimlich bei sich versteckt.12Die Israeliten werden ihren Feinden nicht mehr standhalten können. Sie werden vor ihnen fliehen müssen, denn sie selbst sind zum Bann geworden. Ich werde nicht mehr mit euch sein, wenn ihr nicht alles, was ihr aus dem Gebannten genommen habt, vernichtet.13Steh auf und sorge dafür, dass das Volk sich heiligt! Befiehl ihnen: 'Heiligt euch für morgen! Denn so spricht Jahwe, Israels Gott: Gebanntes ist in deinem Besitz, Israel! Du wirst vor deinen Feinden nicht bestehen können, bis du das Gebannte aus deiner Mitte entfernt hast.14Morgen früh sollt ihr euch in Stammesverbänden geordnet vor Jahwe hinstellen. Dann soll der Stamm vortreten, den Jahwe ‹durch das heilige Los› treffen wird, dann die Sippe und dann die Familie.15Derjenige, bei dem man etwas von dem Gebannten findet, soll mit allem, was zu ihm gehört, verbrannt werden! Das muss sein, denn er hat den Bund Jahwes gebrochen und eine Schandtat in Israel begangen.'“16Früh am nächsten Morgen ließ Josua das Volk nach seinen Stammesverbänden geordnet antreten. Getroffen wurde der Stamm Juda.17Als Juda mit seinen Sippen vortrat, wurde die Sippe Serach getroffen. Aus der Sippe Serach traf es die Familie Sabdi.18Unter den Männern dieser Familie wurde schließlich Achan Ben-Karmi getroffen. Seine Vorfahren waren Sabdi und Serach aus dem Stamm Juda.19Josua sagte zu Achan: „Mein Sohn, gib Jahwe, dem Gott Israels, die Ehre und leg vor ihm ein Geständnis ab. Sag mir offen, was du getan hast, und verschweige nichts.“20„Es ist wahr“, erwiderte Achan, „ich habe gegen Jahwe, den Gott Israels, gesündigt. Und das habe ich getan:21Unter den Beutestücken sah ich einen schönen babylonischen Mantel, 200 Schekel Silber und einen Goldbarren von 550 Gramm.[6] Ich bekam Lust nach diesen Dingen und nahm sie mir. Sie sind alle unter meinem Zelt vergraben, das Silber ganz unten.“22Da schickte Josua einige Männer zu Achans Zelt. Sie fanden das Gestohlene, wie er es beschrieben hatte.23Sie holten es aus dem Zelt und brachten es zu Josua und allen Israeliten. Dann breiteten sie es vor Jahwe aus.24Anschließend führte Josua mit dem ganzen Volk Achan Ben-Serach in das Tal Achor.[7] Sie nahmen auch das Silber, den Mantel und den Goldbarren mit, dazu seine Söhne und Töchter, seine Rinder, Esel und Schafe, sein Zelt und alles, was ihm sonst noch gehörte.25Dort sagte Josua: „So, wie du uns ins Unglück gebracht hast, wird Jahwe heute dich ins Unglück bringen!“ Dann steinigte ihn ganz Israel. Auch alles, was zu ihm gehörte, töteten sie so und vernichteten es im Feuer.26Anschließend errichteten sie einen großen Steinhaufen über ihm, der noch heute zu sehen ist. Da ließ Jahwe von seinem glühenden Zorn ab. Bis heute nennt man diesen Ort deshalb Tal Achor, Unglückstal.
1Fiii lui Israel însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire[1]. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi[2], fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare, DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel. (Jos 2,10; 1Chr 2,6)2Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet‑Aven, la răsărit de Betel, zicându‑le: – Suiți‑vă și cercetați țara! Bărbații s‑au suit și au cercetat Aiul.3Când s‑au întors la Iosua, i‑au zis: – Să nu se suie tot poporul. Să se suie două sau trei mii de oameni ca să atace Aiul. Să nu obosești tot poporul, căci sunt puțini oameni acolo.4Aproape trei mii de bărbați din popor s‑au suit acolo, dar au luat‑o la fugă dinaintea bărbaților din Ai.5Aceștia le‑au lovit treizeci și șase de oameni și i‑au urmărit din fața porții până la carierele de piatră[3], omorându‑i în vale. Inima poporului s‑a înmuiat și s‑a făcut ca apa.6Iosua și‑a sfâșiat hainele și s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel[4], având cu toții capetele presărate cu țărână. (5Mo 19,12; 5Mo 21,1; 5Mo 21,18; 5Mo 22,13; 5Mo 25,5; Jos 8,10; 2Sam 3,17; 2Sam 5,3; 2Sam 17,4; 1Kön 20,7)7Iosua a zis: – Ah, Stăpâne DOAMNE, de ce a trebuit să‑l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N‑ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?8Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a întors ceafa înaintea dușmanilor săi?9Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?10DOMNUL i‑a răspuns: – Ridică‑te! De ce ești căzut cu fața la pământ?11Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l‑am poruncit. Și‑au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le‑au pus alături de bunurile lor.12Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei întorc ceafa înaintea dușmanilor lor fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire.13Ridică‑te, sfințește poporul și spune‑le: „Sfințiți‑vă[5] pentru ziua de mâine, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta din mijlocul vostru lucrurile date spre nimicire.14Să vă apropiați dimineață, potrivit semințiilor voastre. Seminția care va fi arătată de DOMNUL, să se apropie potrivit clanurilor. Clanul care va fi arătat de DOMNUL, să se apropie potrivit familiilor. Familia care va fi arătată de DOMNUL, să se apropie potrivit bărbaților.15Cel ce va fi arătat lângă lucrurile date spre nimicire, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce‑i aparține, pentru că a încălcat legământul DOMNULUI și a săvârșit o spurcăciune în Israel.“16Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, l‑a adus pe Israel aproape, potrivit semințiilor lui, și a fost arătată seminția lui Iuda.17A adus aproape clanurile lui Iuda și a fost arătat clanul zerahiților. A adus aproape clanul zerahiților, potrivit familiilor, și a fost arătat Zabdi.18A adus aproape familia acestuia, potrivit bărbaților, și a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda.19Iosua i‑a zis lui Acan: – Fiule, dă slavă DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel[6] și laudă‑L! Te rog, mărturisește‑mi ce ai făcut și nu‑mi ascunde nimic!20Acan i‑a răspuns lui Iosua: – Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, și iată ce am făcut:21am văzut în prada de război o manta frumoasă din Șinar[7], două sute de șecheli[8] de argint și un obiect de aur în greutate de cincizeci de șecheli[9]. Le‑am poftit și le‑am luat. Iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele. (2Sam 14,26)22Iosua a trimis niște mesageri, și ei au alergat spre cort. Și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele.23Le‑au luat de acolo și le‑au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel, înfățișându‑le înaintea DOMNULUI.24Atunci Iosua și tot Israelul l‑au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce‑i aparținea lui și i‑au dus în valea Acor.25Iosua i‑a zis: „De ce ne‑ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulbura DOMNUL în această zi!“ Și tot Israelul l‑a omorât cu pietre. Apoi i‑au ars în foc și i‑au acoperit cu pietre,26ridicând peste ei un morman mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta. Atunci DOMNUL S‑a întors din mânia Lui aprigă. De aceea, locul acela a purtat numele Valea Acor[10] până în ziua aceasta. (1Chr 2,7)