Josua 12

Neue evangelistische Übersetzung

von Karl-Heinz Vanheiden
1 Die Israeliten hatten folgende Könige besiegt und deren Land im Ostjordangebiet vom Fluss Arnon[1] bis zum Berg Hermon in Besitz genommen, einschließlich der ganzen östlichen Jordantiefebene:2 Zunächst den Amoriterkönig Sihon aus Heschbon. Er herrschte von Aroër[2] am Arnon, von der Mitte des Arnontals an über das halbe Gilead[3] bis zum Fluss Jabbok, wo das Gebiet der Ammoniter[4] beginnt,3 über das östliche Jordantal bis an den See Kinneret und nach Süden zu bis an das Meer der Araba, das Salzmeer, und bis nach Bet-Jeschimot[5] und den Abhängen des Berges Pisga.[6]4 Dann das Land des Königs Og von Baschan, dem letzten vom Geschlecht der Refaïter,[7] der in Aschtarot und Edreï[8] regierte.5 Er herrschte über das Hermongebirge, über das Gebiet von Salcha[9] und Baschan bis an die Grenze zu den Königreichen Geschur[10] und Maacha[11] und über die andere Hälfte Gileads bis an die Grenze von König Sihons Herrschaftsgebiet.6 Diese beiden Könige waren unter der Führung Moses von den Israeliten besiegt worden. Und Mose, der Diener Jahwes, gab ihr Land den Stämmen Ruben, Gad und dem halben Stamm Manasse als Erbbesitz.7 Es folgen die Könige, die unter der Führung Josuas von den Israeliten im Westjordanland besiegt worden sind, und zwar von Baal-Gad am Fuß des Libanon-Gebirges bis zum kahlen Berg Seïr. Josua gab es den Stämmen Israels zum Besitz:8 das Gebirge, die Schefela, die Abhänge zur Araba hin mit der Wüste Juda und den Negev im Süden, das ganze Gebiet der Hetiter, Amoriter, Kanaaniter, Perisiter, Hiwiter und Jebusiter.9 Es waren der König von Jericho, der König von Ai, das neben Bet-El liegt,10 der König von Jerusalem, der König von Hebron,11 der König von Jarmut und der von Lachisch,12 der König von Eglon und der von Geser;13 der König von Debir und der von Geder,14 der von Horma[12] und der von Arad,[13]15 der von Libna und der von Adullam[14];16 der König von Makkeda und der von Bet-El,17 der von Tappuach und der von Hefer,[15]18 der von Afek[16] und der von Scharon;19 der König von Madon, der von Hazor,20 der von Schimron-Meron[17] und der von Achschaf;21 der König von Taanach,[18] der von Megiddo,[19]22 der von Kedesch[20] und der von Jokneam[21] am Karmel[22];23 der König von Dor im Hügelland von Dor, der König von Haroschet-Gojim in Galiläa[23]24 und der König von Tirza.[24] Insgesamt 31 Könige.

Josua 12

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 Aceștia sunt regii țării, pe care fiii lui Israel i‑au învins și ale căror teritorii le‑au luat în stăpânire la răsărit de Iordan, de la uedul[1] Arnon până la muntele Hermon, precum și toată partea de răsărit a Arabei[2]: (Jos 8,14)2 Sihon, regele amoriților, locuia la Heșbon și stăpânea de la Aroer, care se află pe malul uedului Arnon, de la jumătatea uedului, peste o jumătate din Ghilad, până la uedul Iabok, hotarul fiilor lui Amon,3 de la Araba până la marea Chineret[3], în răsărit, și până la Marea Arabei (Marea Sărată[4]), tot în răsărit, pe drumul către Bet‑Ieșimot, iar în partea de sud până la poalele muntelui Pisga.4 Og, regele Bașanului, unul dintre ultimii refaiți, locuia atât la Aștarot, cât și la Edrei5 și stăpânea peste Hermon, Salca, peste întregul Bașan până la hotarul gheșuriților și al maacatiților și peste jumătate din Ghilad până la hotarul cu Sihon, regele Heșbonului.6 Moise, robul DOMNULUI, împreună cu fiii lui Israel i‑au învins, și Moise, robul DOMNULUI, a dat acest teritoriu în stăpânirea rubeniților, gadiților și jumătății seminției lui Manase.7 Aceștia sunt regii țării, pe care Iosua și fiii lui Israel i‑au învins în partea de apus a Iordanului, de la Baal‑Gad în Valea Libanului, până la muntele Halak, care se înalță către Seir. Iosua a dat‑o drept moștenire semințiilor lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia,8 în munte, în zona deluroasă[5], în Araba, la poalele munților, în pustie și în Neghev[6] (teritoriul hitiților, amoriților, canaaniților, periziților, hiviților și iebusiților): (Jos 9,1; Jos 10,40)9 regele din Ierihon, unul; regele din Ai, care este lângă Betel, unul;10 regele din Ierusalim, unul; regele din Hebron, unul;11 regele din Iarmut, unul; regele din Lachiș, unul;12 regele din Eglon, unul; regele din Ghezer, unul;13 regele din Debir, unul; regele din Gheder, unul;14 regele din Horma, unul; regele din Arad, unul;15 regele din Libna, unul; regele din Adulam, unul;16 regele din Makkeda, unul; regele din Betel, unul;17 regele din Tapuah, unul; regele din Hefer, unul;18 regele din Afek, unul; regele din Lașaron, unul;19 regele din Madon, unul; regele din Hațor, unul;20 regele din Șimron-Meron, unul; regele din Acșaf, unul;21 regele din Taanah, unul; regele din Meghido, unul;22 regele din Kedeș, unul; regele din Iokneam, lângă Carmel, unul;23 regele din Dor (din Nafot‑Dor[7]), unul; regele din Goyim, lângă Ghilgal, unul[8]; (Jos 11,2)24 și regele din Tirța, unul. În total treizeci și unu de regi.