1Als Jabin, der König von Hazor,[1] das hörte, schickte er Boten zu König Jobab von Madon,[2] zu den Königen von Schimron[3] und Achschaf,[4]2zu den Königen im nördlichen Bergland, in der Ebene südlich von Kinneret,[5] in der Schefela und im Küstengebiet von Dor,[6]3zu den Kanaanitern im Osten und Westen, zu den Amoritern, den Hetitern, den Perisitern und den Jebusitern im Gebirge und zu den Hiwitern am Fuß des Hermon[7] im Gebiet von Mizpa.[8]4Alle diese Könige brachen mit ihren Truppen auf, es war eine riesige Menge, unzählbar wie der Sand am Meeresstrand; und sie hatten sehr viele Pferde und Streitwagen[9] dabei.5Ihr gemeinsames Feldlager zum Kampf gegen Israel schlugen sie am Wasser von Merom[10] auf.6Da sagte Jahwe zu Josua: „Hab keine Angst vor ihnen! Ich werde dafür sorgen, dass ihr sie morgen um diese Zeit alle erschlagen habt. Du wirst ihre Pferde lähmen[11] und ihre Streitwagen in Brand stecken!“7Josua führte Israels Heer zu einem Überraschungsangriff auf das feindliche Lager am Wasser von Merom,8und Jahwe gab sie in ihre Hand. Sie schlugen sie in die Flucht und verfolgten sie bis zu der großen Stadt Sidon,[12] bis nach Misrefot-Majim[13] und in die Talebene von Mizpe[14] im Osten. Keiner der Fliehenden entkam.9Nach Jahwes Befehl ließ Josua ihre Pferde lähmen und die Streitwagen verbrennen.10Dann kehrte er um und eroberte Hazor, die Hauptstadt dieser Vereinigung von Stadtkönigen, und erschlug ihren König.11An allem Lebendigen ließ er den Bann vollstrecken. Alle Bewohner wurden mit dem Schwert getötet, und die Stadt wurde in Brand gesteckt.12Auch alle anderen Städte dieser Vereinigung eroberte Josua und vollstreckte an ihren Königen und Einwohnern den Bann, wie es Mose, der Diener Jahwes, befohlen hatte.13Niederbrennen ließ Josua aber nur Hazor. Die anderen Städte auf den Hügeln ließ er stehen.14Die Beute aus diesen Städten und das Vieh nahmen die Israeliten für sich, aber von den Menschen ließen sie niemand am Leben. Sie vernichteten sie völlig und erschlugen alle mit dem Schwert.
Die eroberten Gebiete
15Wie Jahwe es seinem Diener Mose befohlen hatte, so trug Mose es Josua auf. Und Josua hielt sich genau an alle Weisungen, die Mose von Jahwe bekommen hatte.16Josua nahm das ganze Land ein, das Gebirge, den ganzen Negev und ganz Goschen, die Schefela, die Jordantiefebene und das Bergland Israels,17alles Land vom kahlen Berg Seïr[15] bis hin nach Baal-Gad im Libanontal am Fuß des Hermon. Alle Könige, die dort regierten, nahm er gefangen und tötete sie.18Er musste jedoch lange gegen sie kämpfen,19denn außer der Hiwiterstadt Gibeon ergab sich keine Stadt den Israeliten freiwillig. Alle mussten sie im Kampf erobern.20Jahwe hatte sie starrsinnig zum Krieg gegen Israel gemacht, damit er den Bann an ihnen vollstrecken konnte. Es sollte keine Gnade für sie geben. Israel musste sie vernichten, wie Jahwe es Mose befohlen hatte.21Damals vernichtete Josua auch die Anakiter,[16] die im Gebirge, in Hebron, Debir und Anab[17] wohnten und in allen anderen Städten im Gebirge Juda und Israel. Josua vollstreckte den Bann an ihnen,22sodass in dem eroberten Land niemand von ihnen übrig blieb. Nur in Gaza, Gat[18] und Aschdod[19] entkamen sie dem Untergang.23So eroberte Josua das ganze Land, wie es Jahwe zu Mose gesagt hatte, und gab es Israel zum Eigentum, jedem Stamm sein Gebiet. Das Land hatte nun Ruhe vor dem Krieg.
1Când a auzit cele întâmplate, Iabin, regele Hațorului, a trimis mesageri la Iobab, regele Madonului, la regele Șimronului, la regele Acșafului,2la regii din regiunea de nord, la munte, în Araba[1], la sud de Chineret[2] și în zona deluroasă[3], la Nafot‑Dor[4], în apus, (Jos 8,14; Jos 9,1)3precum și la canaaniții din partea de răsărit și de apus, la amoriți, la hitiți, la periziți, la iebusiții din munte și la hiviții de la poalele Hermonului, în regiunea Mițpa.4Aceștia au ieșit cu toate oștirile lor, alcătuind o mulțime foarte numeroasă, ca nisipul de pe țărmul mării și având un mare număr de cai și care de luptă.5Toți acești regi au hotărât un loc de întâlnire. Ei au venit și și‑au așezat tabăra la apele Meromului, ca să se lupte cu Israel.6DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toți la moarte înaintea lui Israel. Cailor să le tai tendoanele, iar carelor de luptă să le dai foc.“7Iosua împreună cu tot poporul pregătit de război au venit pe neașteptate împotriva lor, lângă apele Meromului și s‑au năpustit asupra lor.8DOMNUL i‑a dat în mâna lui Israel, care i‑a lovit și i‑a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim și până în valea Mițpa, în răsărit. I‑a lovit până nu a mai rămas niciun supraviețuitor.9Iosua a făcut așa cum îi poruncise DOMNUL: a tăiat tendoanele cailor și a ars carele de luptă.10După aceea, Iosua s‑a întors și a cucerit Hațorul, omorându‑i regele cu sabia. Odinioară Hațorul era capitala tuturor acestor regate[5]. (Jos 10,42)11Au dat spre nimicire[6] orice om care era în el, trecându‑l prin ascuțișul sabiei. N‑a rămas nimic din ce avea suflare. Apoi a dat foc Hațorului. (Jos 2,10)12Iosua a cucerit toate cetățile acestor regi și pe toți regii lor odată cu ele, și le‑a trecut prin ascuțișul sabiei, dându‑le spre nimicire, așa cum poruncise Moise, robul DOMNULUI.13Totuși, Israel n‑a ars niciuna din cetățile așezate pe coline, în afară de Hațor, care a fost ars de către Iosua.14Fiii lui Israel au luat ca pradă toate lucrurile de valoare din acele cetăți, precum și toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populație, trecând‑o prin ascuțișul sabiei, și nu au lăsat pe nimeni în viață.15Iosua a făcut așa cum DOMNUL îi poruncise lui Moise, robul Său, și așa cum îi poruncise Moise lui Iosua. El nu a lăsat nimic neîmplinit din ceea ce DOMNUL îi poruncise lui Moise.
Teritoriul controlat de Israel
16Iosua a luat astfel toată țara aceasta: muntele, tot Neghevul[7], toată țara Goșen[8], zona deluroasă[9], Araba și muntele lui Israel cu văile lui, (Jos 9,1; Jos 10,40; Jos 10,41)17de la muntele Halak, care se înalță către Seir, până la Baal‑Gad, în Valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. I‑a prins pe toți regii acestor ținuturi, i‑a lovit și i‑a omorât.18Războiul purtat de Iosua împotriva tuturor acestor regi a ținut multă vreme.19Nu a existat nicio cetate care să fi încheiat pace cu fiii lui Israel, în afară de hiviții care locuiau în Ghivon. Toate celelalte cetăți au fost luate prin luptă.20Căci împietrirea inimii lor a fost de la DOMNUL, astfel încât să‑l înfrunte pe Israel în luptă, ca să fie dați spre nimicire și să nu li se arate milă, ci să fie distruși, așa cum DOMNUL i‑a poruncit lui Moise.21Tot atunci Iosua i‑a atacat și i‑a distrus și pe anachiții[10] din munți: din Hebron, din Debir, din Anab, din tot muntele lui Iuda și din tot muntele lui Israel, dându‑i spre nimicire împreună cu cetățile lor. (4Mo 13,33)22N‑a rămas niciun anachit în țara fiilor lui Israel, în afară de cei care au rămas în Gaza, Gat și Așdod.23Astfel, Iosua a cucerit întreaga țară, potrivit cu tot ceea ce DOMNUL îi spusese lui Moise. Și Iosua a dat‑o drept moștenire lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia, după semințiile lor. Apoi țara s‑a odihnit de război.