1Denn seht, Jahwe, der Herr aller Heere, / nimmt weg, worauf sich Jerusalem stützt – jeden Vorrat an Wasser und Brot,2jeden Helden und Krieger, / Richter und Propheten, / Wahrsager und Ältesten,3jeden Offizier und jeden Angesehenen, / jeden Ratgeber, Zauberer und Beschwörer.4„Unreife Burschen lasse ich herrschen, / Willkür regiert in der Stadt.“5Dann fällt einer über den anderen her, / jeder gegen jedermann; / der Junge wird frech gegen den Alten, / der Nichtsnutz gegen den geachteten Mann.6Dann packt einer seinen Verwandten am Arm: / „Du hast noch einen Mantel“, sagt er, / „du sollst unser Anführer sein! / Diese Trümmer seien in deiner Gewalt!“7Doch der wird rufen: / „Nein, ich will kein Arzt für eure Wunden sein. / Auch ich habe weder Mantel noch Brot! / Ich will nicht euer Anführer sein!“8Jerusalem stürzt und Juda fällt, / denn sie kränken Jahwe mit Wort und mit Tat / und trotzen seiner Hoheit und Macht.9Die Frechheit ihrer Gesichter klagt sie an. / Wie Sodomiter[1] prahlen sie mit ihrem bösen Tun / und verhehlen ihre Sünden nicht. / Wehe ihrer Seele! / Denn sich selber tun sie Böses an!10Sagt denen, die Gott lieben, dass es gut mit ihnen wird, / denn sie werden sich freuen an der Frucht ihres Tuns.11Wehe den Gottverächtern, ihnen geht es schlecht, / denn ihre bösen Taten kommen über sie selbst!12Ach, mein armes Volk! / Ausbeuter sind bei dir an der Macht, / und Frauen herrschen über dich. / O mein Volk, / deine Führer sind Verführer, / sie zeigen dir den falschen Weg.13Da erhebt sich Jahwe zum Gericht, / um Recht zu schaffen seinem Volk.14Ihre Ältesten und Führer lädt er sich vor: / „Ihr habt den Weinberg ruiniert! / In euren Häusern stapelt sich das von Armen geraubte Gut!15Was tretet ihr mein Volk nieder, / zermalmt, die ohne Hilfe sind?“, / spricht Jahwe, der Herr aller Heere.16Das hat Jahwe gesagt: „Weil die Töchter Zions hochmütig sind, weil sie mit hochgereckten Hälsen dahergehen und aufreizende Blicke um sich werfen, weil sie mit trippelnden Schritten herumstolzieren, damit man das Klirren der Fußspangen hört,17deshalb wird der Herr ihren Scheitel schorfig werden lassen, und Jahwe wird ihre Scham entblößen.18An diesem Tag wird der Herr ihnen den Schmuck wegnehmen: das Knöchelgeklirr, die Sönnchen und Halbmonde am Hals,19Ohrgehänge und Armspangen, Flatterschleier20und Kopfbunde, Schrittkettchen und Brustbänder, Parfümfläschchen und Amulette,21Fingerringe und Nasenringe,22Festkleider und Mäntel, Umschlagtücher, Täschchen23und Spiegel, feinste Unterwäsche, Kopftücher und weite Schleier.“24Dann gibt es statt des Wohlgeruchs Gestank, / statt des Gürtels einen Strick, / statt Lockengeringel eine Glatze, / statt des Festgewandes einen umgürteten Sack, / statt der Schönheit ein Brandmal.25Deine Männer fallen durchs Schwert, / deine Helden durch den Krieg.26Von Totenklage hallen deine Tore wider. / Sie ist am Ende. / Leer und einsam sitzt sie da.
1Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va lua din Ierusalim și din Iuda resursele și sprijinul, orice resursă de pâine și orice resursă de apă,2pe viteaz și pe războinic, pe judecător și pe profet, pe cel care practică divinația[1] și pe bătrân, (5Mo 18,10)3pe conducătorul peste cincizeci și pe demnitar, pe sfetnic, pe meșteșugarul priceput și pe descântătorul iscusit.4„Le voi da tineri drept conducători și niște dezmățați îi vor stăpâni.“5Oamenii se vor asupri[2] unii pe alții, fiecare se va asupri unul pe celălalt, fiecare pe semenul său. Cei tineri se vor întărâta împotriva celui bătrân, și oamenii de rând împotriva celui onorat. (2Mo 3,7)6Un om îl va apuca pe fratele său din casa tatălui său, zicând: „Tu ai o mantie; fii conducătorul nostru! Iar această grămadă de ruine fie sub comanda[3] ta!“7Însă, tot în ziua aceea, el va replica în aceeași zi, zicând: „Nu pot eu să fiu doctor! În casa mea n‑am nici mâncare, nici îmbrăcăminte; nu mă puneți conducător al acestui popor!“8Ierusalimul s‑a clătinat, și Iuda s‑a prăbușit, pentru că limba și faptele lor sunt împotriva DOMNULUI, răzvrătindu‑se împotriva ochilor slavei Sale.9Înfățișarea feței lor mărturisește împotriva lor. Își arată păcatul precum făcea Sodoma; nu‑l ascund! Vai de sufletul lor! Și‑au adus nenorocirea asupra lor.10Spuneți‑i celui drept că îi va merge bine! Căci ei vor mânca din rodul faptelor lor.11Vai de cel rău! Îi va merge rău, căci i se va face după munca mâinilor lui.12Cei ce‑mi asupresc poporul se poartă ca niște copii[4], iar femeile[5] îl stăpânesc. Poporul meu, călăuzele tale te duc în rătăcire și încurcă mersul căilor tale!13DOMNUL Se ridică să acuze; stă în picioare să judece popoarele.14DOMNUL intră la judecată cu bătrânii și cu conducătorii poporului Său. „Voi ați devorat via! Prada de la cel sărac este în casele voastre!15Cu ce drept Îmi călcați în picioare poporul și zdrobiți fața celui sărac?“ zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor.16DOMNUL a zis: „Fiicele Sionului sunt mândre, umblă cu gâtul întins, aruncă priviri galeșe, călcând cu pași mărunți și cu podoabele zornăindu‑le pe glezne.17De aceea Stăpânul va aduce râie pe capetele fiicelor Sionului, DOMNUL le va dezveli părțile ascunse.[6]“18În ziua aceea, Stăpânul le va îndepărta frumusețea verigilor, a sorișorilor și a lunișoarelor,19a cerceilor, a brățărilor și a maramelor,20a vălurilor de pe cap și a lănțișoarelor de la gleznă, a eșarfelor[7], a sticluțelor cu parfum și a talismanelor,21a inelelor cu sigiliu, a inelelor din nas,22a hainelor lungi de sărbătoare, a cămășilor, a mantiilor, a traistelor,23a oglinzilor, a lenjeriei, a turbanelor și a voalurilor.24În loc de parfum, va fi putregai, în loc de brâu, va fi o funie, în loc de păr aranjat, pleșuvie, în loc de haină frumoasă, un sac strâmt, în loc de frumusețe, însemnare cu fierul roșu.25Bărbații voștri vor cădea loviți de sabie și vitejii voștri vor cădea în luptă.26Porțile Sionului se vor tângui și vor boci și astfel, gol, el se va așeza pe pământ!