Jesaja 2 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Das Friedensreich

1 Diese Botschaft wurde Jesaja Ben-Amoz über Juda und Jerusalem offenbart. 2 Am Ende der von Gott bestimmten Zeit wird folgendes geschehen: Festgegründet an der Spitze der Berge / steht der Berg mit dem Haus Jahwes, / erhaben über alle Hügel, / und alle Völker strömen ihm zu. 3 Die Menschen sagen überall: / „Kommt, wir ziehen zum Berg Jahwes hinauf, / zum Haus, das dem Gott Jakobs^[1] gehört. / Er soll uns lehren, was recht ist; / was er sagt, das wollen wir tun. / Denn von Zion geht die Weisung aus, / von Jerusalem das Wort Jahwes.“ 4 Er spricht Recht im Streit der Völker; / er weist viele Nationen zurecht. / Dann schmieden sie die Schwerter zu Pflugscharen um, / die Speere zu Messern für Winzer. / Kein Volk greift mehr das andere an, / und niemand lernt mehr für den Krieg. 5 Auf, ihr Nachkommen Jakobs, / lasst uns leben im Licht von Jahwe.

Der Tag Jahwes

6 Ja, du hast verstoßen die Nachkommen Jakobs, dein Volk, / denn ihr Land ist mit östlichen Bräuchen^[2] gefüllt. / Wie die Philister deuten sie Zeichen, / zaubern mit Fremden / und klatschen in die Hand. 7 Ihr Land ist voll von Silber und Gold, / sie haben Schätze ohne Ende. / Ihr Land ist voll von Pferden, / endlos der Streitwagen Reihe. 8 Und ihr Land ist voll von Götzen. / Sie beten ihre Bildwerke an, / die doch von Menschenhänden gemacht sind. 9 Ja, da bückt sich der Mensch, / da erniedrigt sich der Mann. / „Vergib ihnen das nicht!“ 10 Verkriech dich zwischen Felsen, / versteck dich in der Erde / vor dem Schrecken Jahwes, / vor der Pracht seiner Majestät! 11 Da werden stolze Augen gesenkt / und hochmütige Männer geduckt. / Jahwe allein ist groß an jenem Tag. 12 Denn Jahwe, der allmächtige Gott, hat einen Tag bestimmt, / an dem er alles erniedrigen wird, / alles, was groß, stolz und überheblich ist, 13 alle Zedern auf dem Libanon, / wie stolz und hoch sie auch sind, / und alle Eichen auf dem Baschan,^[3] 14 alle hohen Berge und alle stattlichen Hügel, 15 jeden hohen Turm und jede steile Mauer, 16 alle Hochseeschiffe^[4] und jedes prunkende Boot. 17 Dann wird der Stolz der Menschen gebeugt, / die hochmütigen Männer geduckt. / Jahwe allein ist groß an jenem Tag, 18 und mit den Götzen ist alles vorbei. 19 Dann wird man sich in Felshöhlen verkriechen vor dem Schrecken Jahwes / und in Erdlöchern verstecken vor der Pracht seiner Majestät, / wenn er aufsteht und die Erde in Schrecken versetzt. 20 An jenem Tag werfen sie ihre Götzen weg, / die sie sich zur Anbetung machten. / Wo Ratten und Fledermäuse hausen, / liegen dann ihre Nichtse aus Silber und Gold. 21 Und sie verkriechen sich im Fels, / in Höhlen und Spalten, / vor dem Schrecken Jahwes, / vor der Pracht seiner Majestät, / wenn er aufsteht und die Erde in Schrecken versetzt. 22 Zählt nicht auf Menschen, / sie sind nur ein Hauch. / Ein Mensch, was bedeutet er schon?

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Aceasta este ceea ce a văzut Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim:

Muntele Casei Domnului

2 În zilele de pe urmă, muntele Casei DOMNULUI va fi așezat drept cel mai înalt dintre munți, va fi înălțat deasupra dealurilor, și toate neamurile vor curge spre el. (Mi 4,1) 3 Multe popoare vor veni și vor zice: „Să mergem și să ne suim la muntele DOMNULUI, la Casa Dumnezeului lui Iacov! El să ne învețe căile Sale, și noi să umblăm pe cărările Sale!“ Căci din Sion va ieși Legea, iar Cuvântul DOMNULUI – din Ierusalim. 4 El va judeca între neamuri și va hotărî pentru multe popoare. Ele își vor făuri din săbii pluguri, și din sulițe – cosoare. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam și nu vor mai învăța războiul. 5 Veniți, voi cei din Casa lui Iacov, veniți să umblăm în lumina DOMNULUI!

Ziua Domnului

6 Într-adevăr, Ți‑ai părăsit poporul, pe Casa lui Iacov! Ei sunt plini de obiceiurile Răsăritului; se ocupă cu prezicerea^[1] precum filistenii și dau mâna cu fiii străinilor. (3Mo 19,26) 7 Țara le este plină de argint și aur; bogățiile lor nu se mai termină. Țara le este plină de cai, și carele lor sunt fără număr. 8 Țara le este plină de idoli; ei se pleacă înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9 Omul va fi umilit, fiecare se va smeri – nu‑i ierta! 10 Intră în stâncă și ascunde‑te în țărână de groaza DOMNULUI și din cauza splendorii maiestății Lui! 11 Ochiul celui arogant va fi smerit și mândria oamenilor va fi răsturnată. Doar DOMNUL va fi înălțat în ziua aceea! 12 Căci este o zi a DOMNULUI Oștirilor împotriva a tot ce este mândru și semeț, împotriva a tot ce este înălțat – aceștia vor fi umiliți; 13 împotriva tuturor cedrilor Libanului, semeți și înălțați, și împotriva tuturor stejarilor din Bașan; 14 împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor semețe; 15 împotriva oricărui turn înalt și împotriva oricărui zid întărit; 16 împotriva tuturor corăbiilor de Tarșiș^[2] și împotriva tuturor corăbiilor încărcate cu lucruri^[3] frumoase. 17 Aroganța oamenilor va fi smerită și mândria fiecăruia va fi răsturnată. Doar DOMNUL va fi înălțat în ziua aceea; 18 idolii vor fi nimiciți în întregime! 19 Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în gropile pământului de groaza DOMNULUI și din cauza splendorii maiestății Lui, atunci când El Se va ridica să îngrozească pământul! 20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca la cârtițe și la lilieci idolii de argint și idolii de aur, pe care și‑i făcuseră ca să li se închine, 21 și vor intra în cavernele stâncilor și în crăpăturile piscurilor de groaza DOMNULUI și din cauza splendorii maiestății Lui, atunci când El Se va ridica să îngrozească pământul! 22 Încetați să vă mai încredeți în om, în ale cărui nări este doar suflare! Căci pentru ce să fie luat el în seamă?