1Dann singt man in Juda dieses Lied: / „Wir haben eine starke Stadt, / denn Wall und Mauer gab er uns zum Schutz.2Macht die Tore auf, damit ein Volk einzieht, das gottrecht lebt, / das ihm die Treue hält3und sich durch nichts beirren lässt. / Frieden, ja Frieden gibst du dem, der dir vertraut.4Vertraut auf Jahwe immerzu, / auf Jah,[1] auf Jahwe, den ewigen Fels!5Die in stolzer Höhe wohnten, hat er niedergeduckt, / die hochragende Burg hat er gänzlich zerstört, / er hat sie niedergestoßen bis in den Staub.6Nun soll sie zertreten der Fuß: / die Füße der Armen, die Tritte von Menschen ohne Macht.“7Wer gottrecht lebt, hat einen geraden Weg; / dem, der dir gehorcht, ebnest du die Bahn.8Selbst wenn du uns strafen musst, / warten wir voll Hoffnung auf dich, Jahwe. / Wir sehnen uns nach dir, nach deinem Namen, deinem Lob.9Bei Nacht sind meine Gedanken bei dir, / voller Sehnsucht suche ich dich. / Wenn du deine Gerichte auf der Erde vollstreckst, / lernen die Menschen, was Gerechtigkeit ist.10Doch wenn ein Gottloser begnadigt wird, / lernt er nie Gerechtigkeit. / Selbst in diesem Land, wo dein Recht gilt, / handelt er verkehrt und sieht nicht die Hoheit Jahwes.11Auch deine hocherhobene Hand nehmen sie nicht wahr. / Doch deinen Eifer um dein Volk werden sie sehen, Jahwe! / Und das Feuer, das deinen Feinden gilt, vernichtet auch sie!12Du wirst uns Frieden geben, Jahwe, / denn du hast ja alle unsere Taten für uns vollbracht.13Außer dir haben auch andere Herren über uns geherrscht, Jahwe. / Nur durch dich haben wir an deinen Namen gedacht.14Tote werden nicht lebendig, / Totengeister stehen nicht wieder auf. / Deshalb hast du sie ja heimgesucht und beseitigt / und jeden Gedanken an sie zunichtegemacht.15Du hast dein Volk vermehrt, Jahwe, / hast dein Volk groß gemacht und seine Grenzen weit. / Du hast deine Herrlichkeit gezeigt.16In der Not haben sie dich gesucht, Jahwe, / und als du straftest, kamen sie klagend zu dir.17Wie eine schwangere Frau kurz vor der Geburt, / wie sie sich windet und in Schmerzen schreit, / so waren wir vor dir, Jahwe.18Wir waren schwanger, wanden uns in Schmerzen und gebaren Wind. / Rettung konnten wir dem Land nicht bringen / und keinen Bewohner für die Welt.19Doch deine Toten werden leben, / die Leichen meines Volkes werden auferstehen! / Wacht auf und jubelt ihr zu Staub Gewordenen! / Denn du bist wie belebender Tau im Licht, / und die Erde gibt die Verstorbenen heraus.20Geh, mein Volk, in deine Kammer und schließ die Tür hinter dir zu! / Verbirg dich einen Augenblick, bis das Strafgericht vorüber ist.21Denn schon tritt Jahwe aus seiner Wohnung heraus, / um für ihre Schuld zu bestrafen die Bewohner der Welt. / Dann deckt die Erde das Blut wieder auf / und verbirgt die Ermordeten nicht mehr.
1În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare: „Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut izbăvire din zidurile și meterezele ei!2Deschideți porțile ca să intre neamul cel drept, cel ce păzește credincioșia!3Celui statornic Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.4Încredeți‑vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în DOMNUL[1], da, în DOMNUL, aveți o Stâncă veșnică!5Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât‑o la pământ, a aruncat‑o în țărână.6Ea este călcată în picioare, de picioarele celui sărac și strivită sub pașii celor nevoiași.“7Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă.8Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor[2] Tale, Te așteptăm! Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine sunt dorința sufletului nostru.9Sufletul meu tânjește după Tine noaptea și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață, căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.10Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință, el tot nu învață dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea, și nu privește la măreția DOMNULUI.11DOAMNE, mâna Ta este ridicată, dar ei n‑o văd. Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine! Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie!12DOAMNE, Tu vei așeza pacea pentru noi, căci, într-adevăr, toate lucrările noastre, Tu le‑ai înfăptuit pentru noi.13DOAMNE, Dumnezeul nostru, și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaștem doar Numele Tău.14Cei morți nu vor mai trăi, umbrele nu se vor mai ridica, căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.15Tu, DOAMNE, ai înmulțit neamul; ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării. Tu ai fost slăvit!16DOAMNE, ei Te‑au căutat când erau în necaz. Când îi disciplinai, ei își revărsau geamătul.17Ca o femeie însărcinată și gata să nască, care se zvârcolește și țipă în durerile ei, așa eram noi înaintea Ta, DOAMNE.18Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. N‑am adus izbăviri pe pământ, iar locuitorii lumii nu sunt născuți.[3]19Dar morții Tăi vor învia. Cadavrul meu se va ridica. Treziți‑vă și cântați de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este roua luminilor, iar pământul va scoate afară umbrele[4]!20Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale și închide ușile după tine! Ascunde‑te pentru câteva clipe, până va trece indignarea!21Căci, iată, DOMNUL iese din Locuința Sa ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el și nu‑și va mai ascunde ucișii.