1Es geschah in dem Jahr, in dem der assyrische König Sargon[1] den Tartan, seinen obersten Feldherrn, nach Aschdod[2] schickte und dieser es belagerte und eroberte.[3]2Jahwe hatte zu Jesaja Ben-Amoz gesagt:[4] „Zieh deinen Trauersack und deine Sandalen aus!“ Er tat es und ging nur mit einem Lendenschurz bekleidet barfuß umher.3Danach hatte Jahwe gesagt: Drei Jahre lang ist mein Diener Jesaja barfuß und im Lendenschurz herumgelaufen. Als lebendes Zeichen sollte er zeigen, was Ägypten und Nubien treffen wird.4Der König von Assyrien wird die Ägypter und Nubier gefangen wegtreiben: jung und alt, nackt und barfuß, ja sogar mit entblößtem Gesäß. Was für eine Schande für die Ägypter!5Und alle, die von Nubien Hilfe erwarteten und so große Stücke auf Ägypten hielten, werden enttäuscht und entmutigt sein.6Und die Bewohner dieses Küstenstreifens hier werden dann sagen: „Sie waren unsere Hoffnung gewesen! Zu ihnen sind wir um Schutz und Hilfe gelaufen! Sie sollten uns vor dem Assyrer retten! Wo gibt es jetzt noch Rettung für uns?“
1În anul în care Tartan[1], trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Așdod, l‑a asediat și l‑a cucerit,2DOMNUL i‑a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, zicând: „Du‑te, dă‑ți jos sacul de jale de pe coapse și scoate‑ți sandalele din picioare!“ El a făcut întocmai, umblând gol și desculț.3DOMNUL a zis: „Așa cum robul Meu Isaia a umblat gol și desculț timp de trei ani, ca un semn și ca o prevestire împotriva Egiptului și a lui Cuș[2], (Jes 11,11)4tot așa împăratul Asiriei îi va duce departe pe captivii Egiptului și pe exilații lui Cuș, pe tineri și pe bătrâni, goi și desculți, cu dosul descoperit, spre rușinea Egiptului.[3]5Atunci se vor înspăimânta și se vor rușina la vederea[4] lui Cuș, speranța lor, și a Egiptului, măreția lor.6În ziua aceea, locuitorii de pe țărmul acesta vor zice: «Iată ce li s‑a întâmplat celor în care ne‑am pus speranța și la care am fugit după ajutor și izbăvire dinaintea împăratului Asiriei! Oare cine ne va mai izbăvi acum?»“