Jeremia 37 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Botschaft an König Zidkija

1 König Nebukadnezzar von Babylon hatte Zidkija Ben-Joschija anstelle von Konja^[1] Ben-Jojakim zum König über Juda eingesetzt. 2 Aber weder Zidkija noch seine Hofleute oder das Volk des Landes hörten auf das, was Jahwe ihnen durch den Propheten Jeremia sagen ließ. 3 Einmal schickte König Zidkija Juchal Ben-Schelemja und den Priester Zefanja Ben-Maaseja zum Propheten Jeremia und ließ ihm sagen: „Bete doch für uns zu Jahwe, unserem Gott!“ 4 Damals konnte Jeremia sich noch frei bewegen. Man hatte ihn noch nicht ins Gefängnis geworfen. 5 Das Heer des Pharao war gerade aus Ägypten aufgebrochen, und die Chaldäer, die Jerusalem belagerten, hatten die Nachricht davon bekommen und waren von Jerusalem abgezogen. 6 Da kam das Wort Jahwes zu dem Propheten Jeremia: 7 „So spricht Jahwe, der Gott Israels: 'Richtet dem König von Juda aus, der euch zu mir geschickt hat, um mich zu befragen: Passt auf! Das Heer des Pharao, das zu eurer Hilfe ausgezogen ist, wird wieder nach Ägypten umkehren. 8 Und die Chaldäer werden zurückkommen und diese Stadt angreifen. Sie werden sie erobern und niederbrennen.'“ 9 So spricht Jahwe: „Redet euch nicht ein, dass die Chaldäer endgültig von euch abgezogen sind. Nein, sie werden nicht abziehen. 10 Selbst wenn ihr das ganze Heer der Chaldäer schlagen könntet und nur ein paar Verwundete von ihnen in den Zelten übrig blieben, dann würden diese noch aufstehen und die Stadt niederbrennen.“

Jeremia kommt ins Gefängnis

11 Als das Heer der Chaldäer wegen dem anrückenden ägyptischen Heer von Jerusalem abgezogen war, 12 wollte Jeremia die Stadt verlassen, um im Stammesgebiet von Benjamin an einer Erbteilung in seiner Verwandtschaft teilzunehmen. 13 Im Benjamintor hielt ihn der wachhabende Offizier fest. Es war Jirija Ben-Schelemja, der Enkel Hananjas. „Halt!“, rief er. „Du willst zu den Chaldäern überlaufen.“ 14 „Das ist nicht wahr!“, sagte Jeremia. „Ich bin kein Überläufer!“ Doch Jirija glaubte ihm nicht, sondern nahm ihn fest und brachte ihn zu den Oberen. 15 Diese wurden wütend auf Jeremia; sie schlugen ihn und ließen ihn in das Haus des Staatsschreibers Jonatan bringen, das man zum Gefängnis gemacht hatte. 16 So kam Jeremia in einen gewölbten Keller, der vorher als Zisterne gedient hatte. Dort musste er viele Tage bleiben. 17 Eines Tages ließ König Zidkija ihn heimlich in seinen Palast holen und fragte ihn: „Hast du ein Wort Jahwes für mich?“ – „Ja“, erwiderte Jeremia, „es lautet: Du wirst dem König von Babylon in die Hände fallen.“ 18 Dann fragte Jeremia den König: „Welches Verbrechen habe ich gegen dich, deine Hofleute oder das Volk begangen, dass ihr mich ins Gefängnis geworfen habt? 19 Wo sind denn jetzt die Propheten, die euch geweissagt haben, dass der König von Babylon euch und euer Land nicht angreifen wird? 20 Doch hör mich an, mein Herr und König! Ich flehe dich an! Schick mich bitte nicht ins Haus Jonatans zurück! Das wäre mein Tod.“ 21 Da ordnete König Zidkija an, Jeremia in den Wachthof zu verlegen. Dort bekam er täglich ein Lochbrot^[2] aus der Bäckergasse, bis es in der Stadt kein Brot mehr gab. So blieb Jeremia im Wachthof.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Ieremia este aruncat în închisoare

1 Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a făcut rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim. 2 Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară nu au ascultat cuvintele DOMNULUI, rostite de profetul Ieremia. 3 Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să‑i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“ 4 Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniță. 5 Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s‑au retras din Ierusalim. 6 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Ieremia, zicând: 7 „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v‑a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt, 8 iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc.’» 9 Așa vorbește DOMNUL: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta. 10 Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“ 11 După ce armata caldeenilor s‑a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon, 12 Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo. 13 Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând: – Tu vrei să dezertezi la caldeeni! 14 Ieremia a răspuns: – Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni. Dar Ireia nu l‑a ascultat, ci l‑a înșfăcat și l‑a dus înaintea conducătorilor. 15 Aceștia s‑au mâniat pe Ieremia, l‑au bătut și l‑au întemnițat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniță. 16 Ieremia a fost pus într‑o celulă subterană a temniței^[1] și acolo a stat multă vreme. 17 Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l‑a întrebat în secret: – Ai vreun cuvânt din partea DOMNULUI? Ieremia a răspuns: – Da. Apoi a zis: – Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului. 18 Atunci Ieremia i‑a zis regelui Zedechia: – Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta de m‑ați aruncat în temniță? 19 Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia? 20 Acum, o, rege, stăpânul meu, ascultă‑mă te rog! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo! 21 Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniței și să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.