Jeremia 36 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Verbrennung der Schriftrolle

1 Im 4. Regierungsjahr^[1] des Königs Jojakim Ben-Joschija von Juda kam das Wort Jahwes zu Jeremia: 2 „Nimm dir eine Schriftrolle und schreib alles hinein, was ich dir über Israel, Juda und all die anderen Völker gesagt habe, und zwar von dem Tag an, als ich zur Zeit Joschijas das erste Mal zu dir geredet habe, bis heute. 3 Vielleicht werden die Judäer umkehren, wenn sie hören, welches Unheil ich über sie bringen will. Vielleicht geben sie ihr verkehrtes Leben auf, und ich kann ihnen ihre Schuld und Sünde vergeben.“ 4 Da rief Jeremia Baruch Ben-Nerija herbei und diktierte ihm alles, was Jahwe ihm gesagt hatte. Baruch schrieb es in eine Schriftrolle. 5 Dann gab Jeremia ihm folgenden Auftrag: „Mir wurde es untersagt, das Haus Jahwes zu betreten. 6 Darum geh du am nächsten Fasttag^[2] hin und lies aus der Schriftrolle die Worte Jahwes vor, die ich dir diktiert habe. Auch die Judäer, die aus ihren Städten kommen, sollen es hören. 7 Vielleicht werden sie den Herrn anflehen und von ihren bösen Wegen umkehren, denn Jahwe ist voller Zorn über sie und hat diesem Volk furchtbare Strafen angedroht.“ 8 Baruch Ben-Nerija tat alles, was der Prophet Jeremia ihm befohlen hatte, und las die Worte Jahwes im Tempel vor. 9 Es war im Dezember^[3] des fünften Regierungsjahres von König Jojakim. Das ganze Volk von Jerusalem und aus den Städten Judas war zu einem Fasten vor Jahwe in Jerusalem zusammengerufen worden. 10 Baruch las im Haus Jahwes die Worte Jeremias vor. Das geschah öffentlich im Aufenthaltsraum des Staatsschreibers Gemarja Ben-Schafan im oberen Vorhof des Tempels am Eingang des neuen Tores. 11 Als Michaja, der Sohn Gemarjas und Enkel Schafans, die Worte Jahwes aus der Schriftrolle hörte, 12 lief er zum Königspalast hinunter. Im Amtszimmer des Staatsschreibers saßen gerade alle Oberen zusammen: der Staatsschreiber Elischama, Delaja Ben-Schemaja, Elnatan Ben-Achbor, Gemarja Ben-Schafan, Zidkija Ben-Hananja und weitere hohe Beamte. 13 Michaja berichtete ihnen, was Baruch dem Volk aus der Schriftrolle vorgelesen hatte. 14 Da schickten die Oberen Jehudi Ben-Netanja, den Enkel von Schelemja Ben-Kuschi, zu Baruch mit dem Befehl: „Nimm die Rolle, aus der du dem Volk vorgelesen hast, und komm mit!“ Baruch gehorchte und kam mit der Schriftrolle zu den Oberen. 15 Die sagten zu ihm: „Setz dich doch und lies uns die ganze Rolle vor.“ 16 Als sie alles gehört hatten, sahen sie einander erschrocken an und sagten zu Baruch: „Das müssen wir dem König unbedingt berichten!“ 17 Sie fragten ihn noch: „Wie bist du dazu gekommen, dies alles von Jeremia aufzuschreiben?“ 18 Baruch erwiderte: „Er hat mir jedes Wort diktiert, und ich schrieb alles mit Tinte in die Rolle!“ 19 „Ihr müsst euch verstecken, du und Jeremia“, sagten die Oberen. „Niemand darf wissen, wo ihr seid!“ 20 Dann gingen sie in den Innenhof zum König und berichteten ihm alles. Die Rolle hatten sie aber im Amtszimmer des Staatsschreibers Elischama gelassen. 21 Der König schickte Jehudi, um sie zu holen. Der tat es und las die Schriftrolle dem König und den Würdenträgern vor, die um ihn herumstanden. 22 Weil es Dezember war, hielt sich der König im Winterhaus auf. Vor ihm stand ein Kohlenbecken, in dem ein Feuer brannte. 23 Immer wenn Jehudi drei oder vier Spalten gelesen hatte, schnitt der König sie mit einem scharfen Messer ab und warf sie ins Feuer, bis die ganze Schriftrolle verbrannt war. 24 Weder der König noch seine Würdenträger erschraken über das, was sie hörten. Keiner riss sein Obergewand ein.^[4] 25 Dabei hatten Elnatan, Delaja und Gemarja den König dringend gebeten, die Rolle nicht zu verbrennen. Aber er hörte nicht auf sie, 26 sondern befahl seinem Sohn Jerachmeël sowie Seraja Ben-Asriël und Schelemja Ben-Abdeël, den Propheten Jeremia und seinen Schreiber Baruch festzunehmen. Doch Jahwe hielt sie verborgen.

Die neue Schriftrolle

27 Nachdem der König die Schriftrolle verbrannt hatte, auf der die Worte standen, die Baruch nach dem Diktat Jeremias niedergeschrieben hatte, kam das Wort Jahwes zu Jeremia: 28 „Nimm dir eine neue Rolle und schreib alles hinein, was in der ersten stand, die König Jojakim verbrannt hat. 29 Über König Jojakim von Juda aber sollst du sagen: 'So spricht Jahwe: Du hast die Schriftrolle verbrannt und dich darüber empört, dass Jeremia geschrieben hat, der König von Babylon würde dieses Land ganz bestimmt verwüsten und Menschen und Vieh daraus vertreiben. 30 Darum spricht Jahwe über König Jojakim von Juda: Er wird keinen Nachkommen haben, der ihm auf dem Thron Davids folgt, und seine Leiche wird einfach irgendwo hingeworfen werden und der Hitze des Tages und der Kälte der Nacht ausgesetzt sein. 31 Ich werde ihn, seine Nachkommen und seine Diener wegen ihrer Schuld zur Rechenschaft ziehen. Ich werde all das Unglück über die Bewohner Jerusalems und die Leute von Juda bringen, das ich ihnen angedroht habe, ohne dass sie darauf reagiert hätten.'“ 32 Da gab Jeremia seinem Schreiber Baruch eine neue Schriftrolle. Dieser schrieb nach dem Diktat Jeremias noch einmal alles auf, was schon in der ersten Rolle stand, die König Jojakim ins Feuer geworfen hatte. Und es wurden noch viele ähnliche Worte hinzugefügt.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia

1 În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea DOMNULUI la Ieremia: 2 „Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta. 3 Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“ 4 Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL i le spusese lui Ieremia. 5 Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa DOMNULUI. 6 De aceea, du‑te tu în Casa DOMNULUI, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele DOMNULUI, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor. 7 Poate vor înălța o cerere înaintea DOMNULUI și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit DOMNUL împotriva acestui popor.“ 8 Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele DOMNULUI, în Casa DOMNULUI. 9 În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea DOMNULUI. 10 Atunci, din Casa DOMNULUI, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei DOMNULUI, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor. 11 Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI scrise pe sul, 12 a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători. 13 Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului. 14 Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună: – Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino! Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei. 15 Ei i‑au zis: – Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă. Baruc le‑a citit și lor. 16 Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc: – Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea! 17 Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând: – Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia? 18 Baruc le‑a răspuns: – El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală. 19 Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc: – Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți. 20 După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul. 21 Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege. 22 Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc. 23 După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime. 24 Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele. 25 Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat, 26 ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL îi ascunsese. 27 După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 28 „Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars. 29 Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește DOMNUL: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’» 30 De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig. 31 Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“ 32 Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.