Jeremia 33 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Dem Ende folgt ein neuer Anfang

1 Als Jeremia im Wachthof eingeschlossen war, kam das Wort Jahwes noch ein zweites Mal zu ihm. 2 So spricht Jahwe, der alles geschaffen, Jahwe, der alles geformt und eingerichtet hat, Jahwe ist sein Name: 3 „Rufe mich an, dann antworte ich dir und teile dir große, unfassbare Dinge mit, von denen du nichts weißt.“ 4 Denn so spricht Jahwe, der Gott Israels, über die Häuser dieser Stadt und die Paläste der Könige von Juda, die abgebrochen werden, um sie gegen die Sturmwälle und für andere Kriegszwecke zu verwenden: 5 „Man kommt nur, um gegen die Chaldäer zu kämpfen und die Häuser mit den Leichen der Menschen zu füllen, die ich in meiner Zornglut erschlug, weil ich mich wegen der Bosheit dieser Stadt von ihr abgewandt habe: 6 Seht, ich lasse eine Haut über ihre Wunde wachsen und bringe ihr Heilung. Ich stelle sie wieder her und bringe ihr echten, dauerhaften Frieden. 7 Ich wende das Schicksal Judas und Israels und baue sie auf wie am Anfang. 8 Ich reinige sie von all ihren Sünden, die sie gegen mich begingen, und vergebe ihnen die bösen Taten ihrer Auflehnung gegen mich. 9 Dann werde ich mich über Jerusalem freuen, denn diese Stadt wird mir bei allen Völkern der Welt Ruhm und Ehre einbringen. Sie werden von Ehrfurcht überwältigt sein, wenn sie hören, wie viel Gutes und welchen Frieden ich dieser Stadt schenke.“ 10 So spricht Jahwe: „An diesen Ort, von dem ihr sagt: Er ist verwüstet, ohne Menschen und Vieh, ‹sage ich›: In die Städte Judas und die Straßen Jerusalems, die menschenleer sind, in denen man kein Tier mehr findet, 11 dorthin kehren Jubel und Freude zurück. Man wird den Ruf von Bräutigam und Braut wieder hören und das Lob von denen, die ins Haus Jahwes einziehen und sagen: 'Preist Jahwe, den Allmächtigen, denn Jahwe ist gütig und seine Gnade besteht ewig!' Denn ich werde das Schicksal des Landes wenden, und es wird sein wie am Anfang“, spricht Jahwe. 12 So spricht Jahwe, der Allmächtige: „An diesem Ort, der verwüstet ist, wo es keinen Menschen und kein Tier mehr gibt, und in allen umliegenden Städten wird es wieder Weideland geben, auf dem die Hirten mit ihren Herden lagern. 13 Auch die Städte im Bergland und in der Schefela, im Land Benjamin, in der Umgebung von Jerusalem und in ganz Juda sehen wieder Herden vorüberziehen, die von den Hirten gezählt werden“, spricht Jahwe. 14 „Es kommt eine Zeit“, spricht Jahwe, „da lasse ich das gute Wort in Erfüllung gehen, das ich über Israel und Juda geredet habe. 15 In diesen Tagen, zu dieser Zeit werde ich aus der Nachkommenschaft Davids einen gerechten Mann hervorkommen lassen. Er wird im Land für Recht und Gerechtigkeit sorgen. 16 Dann ist Juda und Jerusalem frei und sicher. Jerusalem wird dann den Namen tragen: 'Jahwe, unsere Gerechtigkeit'.“ 17 Denn so spricht Jahwe: „Nie soll es dem Haus Davids an einem Mann fehlen, der auf dem Thron Israels sitzt. 18 Auch den Priestern aus dem Stamm Levi soll es nie an einem Mann fehlen, der mir Brandopfer bringt, der das Speisopfer in Rauch aufgehen lässt und das Freudenopfer schlachtet.“ 19 Das Wort Jahwes kam zu Jeremia. 20 So spricht Jahwe: „Wenn ihr meinen Bund mit Tag und Nacht brechen könnt, sodass Tag und Nacht nicht mehr zu ihrer Zeit eintreten werden, 21 dann könnte auch mein Bund mit meinem Diener David gebrochen werden, dass er keinen Nachkommen mehr hätte, der als König regiert. Ebenso ist es mit meinen Dienern, den levitischen Priestern. 22 So, wie man die Sterne am Himmel nicht zählen und den Sand am Meer nicht messen kann, so werde ich die Nachkommen meines Dieners David und die Leviten zahlreich machen, die mir dienen.“ 23 Das Wort Jahwes kam zu Jeremia: 24 „Hast du gehört, was die Leute sagen? 'Jahwe hat die beiden Stammesverbände verstoßen, die er doch selbst erwählt hatte.' So verachten sie mein Volk, als hätte es aufgehört, ein Volk zu sein.“ 25 So spricht Jahwe: „Wenn ich meinen Bund mit Tag und Nacht und die Gesetze von Himmel und Erde nicht mehr bestehen ließe, 26 dann würde ich auch die Nachkommen Jakobs und die meines Dieners David verwerfen, sodass niemand mehr aus Davids Familie über die Nachkommen von Abraham, Isaak und Jakob herrscht. Denn ich werde Erbarmen mit ihnen haben und ihr Schicksal wenden.“

Noua Traducere Românească

von Biblica

Restaurarea este promisă încă o dată

1 În timp ce Ieremia era încă închis în curtea temniței, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit a doua oară, zicând: 2 „Așa vorbește DOMNUL, Cel Care a făcut pământul, DOMNUL, Care l‑a întocmit ca să‑l statornicească, al Cărui Nume este DOMNUL: 3 «Cheamă‑Mă și‑ți voi răspunde! Îți voi face cunoscute lucruri mari, lucruri neînțelese, pe care nu le știi.» 4 Căci așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, despre casele acestei cetăți și despre palatele regilor lui Iuda, pe care ei le dărâmă ca să slujească drept apărare împotriva rampelor de asalt și împotriva sabiei 5 când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor, și care se vor umple de cadavrele celor pe care îi voi lovi în mânia și în furia Mea, deoarece, din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde fața de cetatea aceasta: 6 «Iată, le voi aduce vindecare și sănătate. Eu îi voi vindeca și îi voi face să descopere belșug de pace și credincioșie. 7 Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda și pe captivii lui Israel și îi voi așeza iarăși ca odinioară. 8 Îi voi curăți de toată nelegiuirea pe care au săvârșit‑o împotriva Mea și le voi ierta toate nelegiuirile prin care au păcătuit și s‑au răzvrătit împotriva Mea. 9 Atunci Ierusalimul va fi pentru Mine un nume care‑Mi va aduce bucurie, un motiv de laudă și onoare înaintea tuturor neamurilor pământului, care vor auzi toate lucrurile bune pe care le‑am făcut pentru el. Ele se vor înfricoșa și vor fi uimite de toată fericirea și pacea pe care i‑o voi da.»“ 10 Așa vorbește DOMNUL: „În locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale, se vor auzi din nou 11 strigăte de bucurie și strigăte de veselie, glasul mirelui și al miresei, precum și glasul celor ce aduc jertfe de mulțumire în Casa DOMNULUI, zicând: «Mulțumiți DOMNULUI Oștirilor, căci DOMNUL este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!» Fiindcă îi voi aduce înapoi pe cei luați captivi din țară și vor fi ca la început, zice DOMNUL.“ 12 Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să‑și odihnească turmele. 13 În cetățile de la munte și în cetățile din zona deluroasă^[1], în cetățile din Neghev^[2] și în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile din Iuda, turmele vor trece iarăși prin mâinile celor ce le numără, zice DOMNUL. (Jer 13,19; Jer 17,26) 14 Iată, vin zile, zice DOMNUL, când voi împlini promisiunea cea bună pe care am făcut‑o Casei lui Israel și Casei lui Iuda. 15 În zilele acelea și în vremea aceea voi face să‑i răsară lui David un Vlăstar drept, Care va face judecată și dreptate în țară. 16 În zilele acelea, Iuda va fi izbăvit și Ierusalimul va locui în siguranță. Acesta este numele cu care o vor chema: «DOMNUL – Dreptatea noastră». 17 Căci așa vorbește DOMNUL: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul Casei lui Israel. 18 Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de un urmaș care să aducă arderi‑de‑tot, să ardă tămâie și daruri de mâncare și să aducă jertfe în fiecare zi.»“ 19 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 20 „Așa vorbește DOMNUL: «Dacă veți putea rupe legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, astfel încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, 21 atunci se va putea rupe și legământul Meu cu David, robul Meu, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, și legământul Meu cu preoții leviți, slujitorii Mei. 22 Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța^[3] lui David, robul Meu, și a leviților, care slujesc înaintea Mea.»“ 23 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 24 „N‑ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «DOMNUL a lepădat cele două clanuri^[4] pe care le‑a ales!»? Astfel, ei Îmi disprețuiesc poporul și nu‑l mai consideră a fi un neam.“ 25 Așa vorbește DOMNUL: „Dacă n‑ar fi existat legământul Meu cu ziua și cu noaptea și n‑aș fi rânduit legi cerurilor și pământului, 26 atunci aș fi respins și sămânța lui Iacov și a lui David, robul Meu, și n‑aș fi luat din sămânța lui conducători peste urmașii^[5] lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii și voi avea milă de ei.“