Jeremia 32 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Jeremia kauft ein Stück Land

1 Im 10. Regierungsjahr des Königs Zidkija von Juda – es war das 18. Jahr Nebukadnezzars^[1] – kam das Wort Jahwes zu Jeremia. 2 Jerusalem wurde damals vom Heer des babylonischen Königs belagert, und der Prophet Jeremia wurde im Wachthof beim Königspalast gefangen gehalten. 3 König Zidkija hatte ihn verhaften lassen, weil er geweissagt hatte: „So spricht Jahwe: 'Passt auf! Ich lasse diese Stadt in die Hände des Königs von Babylon fallen. Er wird sie erobern. 4 Auch König Zidkija wird der Gewalt der Chaldäer nicht entkommen, sondern ganz bestimmt dem König von Babylon in die Hände fallen. Er wird ihm Auge in Auge gegenüberstehen und von Mund zu Mund mit ihm sprechen. 5 Nebukadnezzar wird ihn dann nach Babylon bringen, und dort wird er bleiben, bis ich ihn heimsuche',^[2] spricht Jahwe. 'Euer Kampf gegen die Chaldäer wird vergeblich sein.'“ 6 Jeremia berichtet: Das Wort Jahwes kam zu mir: 7 „Pass auf! Hanamel, der Sohn deines Onkels Schallum, wird zu dir kommen und sagen: 'Kauf meinen Acker in Anatot, denn du hast als nächster Verwandter das Vorkaufsrecht.'“^[3] (3Mo 25,23) 8 Wie Jahwe es angekündigt hatte, kam Hanamel zu mir in den Wachthof und sagte: „Kauf mir doch meinen Acker in Anatot im Gebiet von Benjamin ab! Denn du hast das Erb- und Vorkaufsrecht. Bitte kauf ihn!“ Da begriff ich, dass es ein Befehl Jahwes war, 9 und kaufte Hanamel den Acker in Anatot für 17 ‹Schekel› Silber ab. 10 Ich unterschrieb den Kaufvertrag mit den Zeugen, die ich hergebeten hatte, versiegelte das Original und wog das Silber auf der Waage ab. 11 Den Kaufvertrag mit seinen Festlegungen und Bestimmungen, und zwar das versiegelte Original und die offene Abschrift, 12 gab ich Baruch Ben-Nerija, dem Enkel von Machseja. Das geschah in Gegenwart meines Cousins Hanamel, der Zeugen, die den Kaufvertrag unterschrieben hatten, und der anderen Judäer, die sich im Wachthof aufhielten. 13 Dann befahl ich Baruch vor ihnen allen: 14 „So spricht Jahwe, der allmächtige Gott Israels: 'Nimm diese Urkunden, das versiegelte Original und die offene Abschrift, und bewahre sie in einem Tonkrug auf, damit sie lange erhalten bleiben. 15 Denn so spricht Jahwe, der allmächtige Gott Israels: Man wird in diesem Land wieder Häuser, Felder und Weinberge kaufen.'“ 16 Nachdem ich Baruch Ben-Nerija den Kaufvertrag gegeben hatte, betete ich zu Jahwe: 17 „Ach, mein Herr, Jahwe, du hast Himmel und Erde durch deine gewaltige Macht und deine große Kraft geschaffen. Dir ist nichts unmöglich. 18 Tausenden von Generationen erweist du deine Gnade, und die Schuld der Väter zahlst du ihren Kindern heim, du großer und starker Gott, dessen Name 'Jahwe, der Allmächtige' ist. 19 Großartig ist dein Rat und gewaltig deine Tat! Du achtest genau auf das, was die Menschen tun, um jedem zu geben, was sein Tun und Lassen verdient. 20 Schon in Ägypten und bis heute hast du Zeichen und Wunder getan an Israel und auch an anderen Menschen. So hast du dir bis heute einen Namen gemacht. 21 Du hast dein Volk Israel mit starker Hand aus Ägypten herausgeführt mit Zeichen und Wundern, mit ausgestrecktem Arm und gewaltigen Schreckenstaten 22 und hast ihnen dieses Land gegeben, wie du es ihren Vätern unter Eid zugesagt hast, ein Land, das von Milch und Honig überfließt. 23 Sie kamen hinein und nahmen es in Besitz. Doch dann hörten sie nicht mehr auf dich und lebten nicht mehr nach deiner Weisung. Sie taten nichts von dem, was du ihnen befohlen hattest. Da hast du nun dieses Unheil über sie hereinbrechen lassen. 24 Die Angriffsrampen reichen schon bis an die Stadt. Die Eroberung ist vorbereitet. Durch Schwert, Hunger und Pest ist die Stadt ja schon in der Gewalt der Chaldäer, die sie belagern. Es ist eingetroffen, was du gesagt hast, du siehst es ja selbst. 25 Und da sagst du zu mir, ich solle Geld für einen Acker ausgeben und Zeugen dafür benennen, wo doch die Stadt schon in der Gewalt der Chaldäer ist?“ 26 Da kam das Wort Jahwes zu Jeremia: 27 „Sieh doch, ich bin Jahwe, der Gott alles Lebendigen. Sollte mir irgendetwas unmöglich sein? 28 Darum pass auf! So spricht Jahwe: 'Ich lasse diese Stadt in die Hände der Chaldäer fallen, ich gebe sie in die Gewalt des Königs Nebukadnezzar von Babylon. 29 Die Chaldäer, die diese Stadt belagern, werden sie einnehmen und in Brand stecken. Sie werden sie samt allen Häusern niederbrennen, auf deren Dachterrassen man dem Götzen Baal Räucheropfer gebracht und anderen Göttern Trankopfer gespendet hat, um mich zu beleidigen. 30 Denn die Leute von Israel und Juda taten von ihrer Jugend an nur das, was mir missfällt. Ja, die Israeliten haben mich durch ihr Verhalten immer nur zornig gemacht', spricht Jahwe. 31 Denn diese Stadt hat mich vom Tag ihrer Gründung an bis heute zur Weißglut gebracht, sodass ich sie nun aus meinen Augen wegschaffen muss. 32 Es geschieht wegen der ganzen Bosheit, mit der die Leute von Israel und Juda mich herausgefordert haben, sie und ihre Könige, ihre hohen Beamten, ihre Priester und Propheten, die Männer von Juda und die Bewohner Jerusalems. 33 Sie haben mir den Rücken zugekehrt und nicht das Gesicht. Obwohl ich sie immer wieder belehrte, hörten sie nicht und nahmen keine Belehrung an. 34 Sie haben ihre Scheusale in das Haus gestellt, das meinen Namen trägt, und haben es so entweiht. 35 Im Hinnomtal haben sie die Opferhöhe des Baal gebaut, um ihre Söhne und Töchter für den Moloch zu verbrennen, was ich ihnen nie befohlen habe. Niemals ist es mir in den Sinn gekommen, solche abscheulichen Taten zu verlangen und Juda in Sünde zu stürzen.“ 36 Nun aber spricht Jahwe, der Gott Israels, über diese Stadt, von der ihr sagt: Sie sei durch Schwert, Hunger und Pest dem König von Babylon in die Hände gefallen: 37 „Seht, ich sammle sie wieder aus allen Ländern ein, in die ich sie mit Zorn, Grimm und Wut versprengt habe. Ich bringe sie wieder an diesen Ort zurück und lasse sie hier in Sicherheit wohnen. 38 Dann werden sie mein Volk sein und ich ihr Gott. 39 Ich werde es bewirken, dass sie nur eins im Sinn haben und nur eins erstreben: mich allezeit zu fürchten, ihnen und ihren Kindern zum Guten. 40 Und ich werde einen ewigen Bund mit ihnen schließen, dass ich nie aufhören werde, ihnen Gutes zu tun. Ich lege ihnen Ehrfurcht vor mir ins Herz, sodass sie sich nicht mehr von mir abwenden. 41 Dann wird es mir ein Vergnügen sein, ihnen Gutes zu tun. Ganz gewiss pflanze ich sie in dieses Land ein und tue es von ganzem Herzen und mit ganzer Kraft.“ 42 Denn so spricht Jahwe: „So wie ich all das große Unheil über dieses Volk gebracht habe, werde ich auch all das Gute über sie bringen, das ich ihnen versprach. 43 Man wird wieder Felder kaufen in diesem Land, von dem ihr sagt: 'Es ist Ödland, ohne Menschen und Vieh, und es gehört ja schon den Chaldäern.' 44 Ja, man wird wieder Geld ausgeben für Äcker, man wird Kaufverträge ausstellen und vor Zeugen versiegeln. Man wird es im Gebiet von Benjamin tun, in der Umgebung von Jerusalem und in den Städten Judas, ob sie auf dem Gebirge liegen, in der Schefela^[4] oder im Negev.^[5] Denn ich werde ihr Schicksal wenden, spricht Jahwe.“

Noua Traducere Românească

von Biblica

Ieremia cumpără un teren

1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea DOMNULUI în al zecelea an al lui Zedechia, regele lui Iuda, care era al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar. 2 În acea vreme, armata împăratului Babilonului asedia Ierusalimul, iar profetul Ieremia era închis în curtea temniței din palatul regelui lui Iuda, 3 în care Zedechia, regele lui Iuda, îl închisese, zicând: „De ce profețești, zicând: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Iată, dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului și el o va cuceri. 4 Zedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâna caldeenilor, ci, cu siguranță, va fi dat în mâna împăratului Babilonului, căruia îi va vorbi față în față și pe care‑l va vedea cu propriii lui ochi. 5 Acesta îl va duce pe Zedechia în Babilon, unde va rămâne până Îmi voi aduce aminte Eu de el, zice DOMNUL. Chiar dacă vă veți lupta împotriva caldeenilor, nu veți reuși.’»?“ 6 Ieremia a zis: „Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit astfel: 7 «Hanamel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine, zicând: ‘Cumpără terenul meu care este în Anatot, deoarece tu ai drept de răscumpărare ca să‑l cumperi.’»“ 8 Hanamel, fiul unchiului meu, a venit la mine în curtea temniței, după cuvântul DOMNULUI, și mi‑a zis: „Cumpără, te rog, terenul meu care este în Anatot, în teritoriul lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără‑l tu!“ Am știut că acesta era Cuvântul DOMNULUI, 9 așa că am cumpărat de la Hanamel, fiul unchiului meu, terenul din Anatot și i‑am cântărit șaptesprezece șecheli^[1] de argint. 10 Am semnat și pecetluit actul, am pus martori și am cântărit argintul pe talere. 11 Am luat apoi actele de cumpărare, atât pe cel pecetluit, în care erau termenii și condițiile cumpărării, cât și pe cel nepecetluit, 12 și i le‑am dat lui Baruc, fiul lui Neria, fiul lui Mahseia, înaintea ochilor vărului meu Hanamel, înaintea ochilor martorilor care au semnat actele de cumpărare și sub privirea tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței. 13 Înaintea ochilor lor i‑am poruncit lui Baruc, zicând: 14 „Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia aceste documente, atât actul de cumpărare pecetluit, cât și pe cel nepecetluit, și pune‑le într‑un vas de pământ ca să se păstreze multă vreme!» 15 Căci așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Se vor mai cumpăra case, terenuri și vii în țara aceasta.»“ 16 După ce am dat actele de cumpărare a terenului lui Baruc, fiul lui Neria, m‑am rugat DOMNULUI, zicând: 17 „Ah, Stăpâne DOAMNE, Tu ai făcut cerurile și pământul prin puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins. Nimic nu este prea greu pentru Tine! 18 Tu arăți îndurare la mii de generații, dar aduci pedeapsa pentru nelegiuirea părinților în sânul copiilor lor. Tu ești Dumnezeul cel Mare și Puternic, al Cărui Nume este DOMNUL Oștirilor. 19 Sfaturile Tale sunt mărețe și faptele Tale sunt puternice. Ochii Tăi sunt deschiși asupra tuturor căilor fiilor omului, ca să dai fiecăruia după căile lui și după rodul faptelor lui. 20 Tu ai făcut semne și minuni în țara Egiptului și le‑ai continuat până în ziua de azi, atât în Israel, cât și în întreaga lume, și Ți‑ai făcut un Nume așa cum este astăzi. 21 L‑ai scos pe poporul Tău Israel din țara Egiptului cu semne și minuni, cu mână puternică, cu braț întins și cu o mare teamă. 22 Tu le‑ai dat țara aceasta, pe care ai jurat părinților lor că le‑o vei da, țară în care curge lapte și miere. 23 Ei au venit și au luat‑o în stăpânire, dar nu au ascultat de glasul Tău și n‑au păzit Legea Ta. Tot ce le porunciseși să facă, nu au făcut. Atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri. 24 Iată cum se înalță rampe de asalt împotriva cetății ca să fie cucerită! Din cauza sabiei, a foametei și a molimei cetatea va cădea în mâinile caldeenilor, care o atacă. Ce ai spus Tu s‑a întâmplat, după cum vezi Tu Însuți. 25 Stăpâne DOAMNE, Tu mi‑ai zis: «Cumpără‑ți cu argint un teren și pune martori!», dar iată că cetatea este dată în mâinile caldeenilor!“ 26 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 27 „Iată, Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine? 28 De aceea, așa vorbește DOMNUL: «Dau cetatea aceasta în mâinile caldeenilor și în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și ei o vor cuceri. 29 Caldeenii, care luptă împotriva acestei cetăți, vor intra, îi vor da foc și o vor arde. Vor arde toate casele pe acoperișul cărora poporul a ars tămâie pentru BAAL și a turnat jertfe de băutură în cinstea altor dumnezei ca să Mă mânie. 30 Căci fiii lui Israel și fiii lui Iuda au făcut numai rău în ochii Mei încă din tinerețea lor. Da, fiii lui Israel M‑au mâniat întruna prin lucrările mâinilor lor, zice DOMNUL. 31 Căci cetatea aceasta n‑a încetat să‑Mi provoace mânia și furia, din ziua când au zidit‑o și până în ziua aceasta; prin urmare, o îndepărtez din fața Mea. 32 Fiii lui Israel și fiii lui Iuda M‑au provocat la mânie prin tot răul pe care l‑au săvârșit, atât ei, cât și regii și conducătorii lor, preoții și profeții lor, oamenii din Iuda și locuitorii Ierusalimului. 33 S‑au întors cu ceafa la Mine și nu cu fața. I‑am învățat dis‑de‑dimineaţă, dar ei nu au ascultat și nu au primit îndrumarea. 34 Și‑au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit‑o. 35 Au construit înălțimi lui BAAL în valea Ben‑Hinom, ca să‑și treacă fiii și fiicele prin foc^[2] în cinstea lui MOLEH, lucru pe care Eu nu li l‑am poruncit și nici nu Mi‑a trecut prin minte că ei vor săvârși asemenea urâciuni ca să‑l facă pe Iuda să păcătuiască.» 36 Acum însă, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cetatea aceasta despre care voi ziceți că va fi dată în mâinile împăratului Babilonului prin sabie, foamete și molimă: 37 «Iată, îi voi aduna din toate țările unde i‑am alungat în mânia, furia și înverșunarea Mea cea mare, îi voi aduce înapoi în locul acesta și‑i voi face să locuiască în siguranță. 38 Ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor. 39 Le voi da o singură inimă și o singură cale, ca să se teamă de Mine tot timpul, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei. 40 Voi încheia cu ei un legământ veșnic, potrivit căruia nu Mă voi opri din a le face bine. Voi pune în inima lor teama de Mine, ca să nu se mai îndepărteze de Mine. 41 Mă voi bucura să le fac bine și îi voi planta cu adevărat în țara aceasta din toată inima și din tot sufletul Meu.» 42 Căci așa vorbește DOMNUL: «După cum am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot așa voi aduce peste el tot binele pe care îl promit. 43 Se vor cumpăra din nou terenuri în țara aceasta despre care ziceți că a devenit o pustie fără oameni și fără animale, din cauză că a fost dată în mâinile caldeenilor. 44 Se vor cumpăra din nou terenuri pe argint, se vor semna acte și se vor pecetlui cu martori în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului, în cetățile lui Iuda, în cetățile de la munte, în cetățile din zona deluroasă^[3] și în cetățile din Neghev^[4], căci le voi aduce înapoi captivii, zice DOMNUL.»“ (Jer 13,19; Jer 17,26)