1Wegen der großen Dürre kam folgendes Wort Jahwes an Jeremia:2„Juda verzweifelt, / seine Städte sterben trauernd zu Boden gebeugt. / Man hört Jerusalems Schrei.3Die Reichen schicken ihre Diener nach Wasser, / die kommen an die Zisternen, finden aber nichts. / Sie kehren mit leeren Krügen zurück. / Enttäuscht und beschämt verhüllen sie ihr Gesicht.4Erstarrt ist der Acker, / kein Regen fällt aufs Land. / Die Bauern sind beschämt, / verhüllen ihr Gesicht.5Selbst die Hirschkuh draußen / lässt ihr Neugeborenes im Stich, / denn Grünes findet sie nicht mehr.6Auf kahlen Kuppen stehen wilde Esel, / sie schnappen nach Luft, / japsen wie Schakale. / Ihre Augen sind erloschen, / denn nirgends ist Gras.“7„Obwohl unsere Sünden uns verklagen, / hilf uns deinetwegen, Jahwe! / Zahlreich sind unsere Vergehen. / Gegen dich haben wir gesündigt.8Du Hoffnung Israels, / du bist der Retter in der Not! / Warum bist du so wie ein Fremder im Land, / wie ein Wanderer nur zum Übernachten da?9Warum bist du wie ein ratloser Mann, / wie ein Krieger, der nicht retten kann? / Du bist doch unter uns, Jahwe, / über uns wurde dein Name genannt! / Verlass uns nicht!“
Von Gott verworfen
10So spricht Jahwe zu diesem Volk: „Sie lieben es, davonzulaufen, sie gönnen ihren Füßen keine Ruhe. Jahwe hat keine Freude mehr an ihnen. Er wird sie nicht verschonen und zieht sie jetzt zur Rechenschaft.“11Zu mir sagte Jahwe: „Bete nicht mehr für das Wohl dieses Volkes!12Auch wenn sie fasten, höre ich nicht auf ihr Rufen, auch wenn sie mir Brand- und Speisopfer bringen, stimmen sie mich nicht um. Ich werde sie vernichten durch Hunger, Krieg und Pest.“13„Ach, Jahwe“, klagte ich, „die Propheten sagen zu ihnen: 'Es gibt keinen Krieg und keine Hungersnot. Jahwe wird dieser Stadt dauerhaft Frieden geben.'“14Da sagte Jahwe zu mir: „Was die Propheten in meinem Namen verkünden, sind Lügen. Ich habe sie nicht geschickt, sie nicht beauftragt und nie zu ihnen gesprochen. Sie verkünden euch erfundene Visionen, Götzenorakel, selbst erdachten Betrug.15Ich sage dir, was ich mit diesen Propheten mache, die in meinem Namen weissagen, obwohl ich sie nicht geschickt habe, die behaupten, dass das Land von Krieg und Hunger verschont bleibt: Sie selbst werden durch Krieg und Hunger enden!16Und das Volk, dem sie weissagen, wird auf den Straßen von Jerusalem liegen, niedergeworfen durch Hunger und Schwert. Niemand wird ihre Leichen und die ihrer Frauen und Kinder begraben. So gieße ich ihre eigene Bosheit über sie aus.“
Jeremia soll klagen
17„Lass sie wissen, wie betroffen du bist:
, Meine Tränen fließen Tag und Nacht, / meine Augen sind nass und ruhen nicht. / Denn meine unberührte Tochter, / mein Volk, liegt schwer verletzt am Boden, / zerbrochen an einem furchtbaren Schlag.18Gehe ich aufs Feld hinaus, / finde ich vom Schwert Getötete, / komme ich zurück in die Stadt, / finde ich vom Hunger Gequälte. / Priester und Propheten laufen herum / und finden keinen Rat.'“19Hast du Juda ganz verworfen? / Widert dich Zion jetzt an? / Warum hast du uns so geschlagen, / dass es keine Heilung mehr gibt? / Wir hofften auf Heil, / doch es kam nichts Gutes. / Wir hofften auf die Zeit der Heilung, / doch es wurde immer schlimmer.20Wir kennen unseren Frevel, Jahwe, / auch die Schuld unserer Väter: / Ja, wir haben gegen dich gesündigt.21Um deines Namens willen verachte uns doch nicht! / Entehre nicht den Thron deiner Herrlichkeit! / Denk an deinen Bund mit uns und löse ihn nicht!22Gibt es Regenspender bei den Nichtsen der Völker? / Macht der Himmel etwa selbst den Regen? / Nein, du bist Jahwe, unser Gott! / Wir hoffen auf dich, / denn du hast das alles gemacht.
1Cuvântul DOMNULUI spus lui Ieremia cu prilejul secetei:2„Iuda bocește, iar porțile îi sunt slăbite. Ele sunt posomorâte din cauza țării. Strigătul Ierusalimului se înalță.3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.[1] Ei se duc la fântâni, dar nu găsesc apă. Se întorc cu vasele goale. Rușinați și dezamăgiți își acoperă capul.4Din cauza pământului este spaimă, pentru că nu este ploaie în țară. Plugarii sunt dezamăgiți și își acoperă capul.5Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește iarbă.6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve și gâfâie ca șacalii. Li se topesc ochii căci nu este iarbă.“7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, DOAMNE, pentru Numele Tău! Căci necredincioșiile noastre sunt multe; am păcătuit împotriva Ta.8O, Speranță a lui Israel, Salvatorul lui în vreme de necaz, de ce ești ca un străin în țară și ca un trecător care se oprește să înnopteze?9De ce ești ca un om înmărmurit, ca un viteaz care nu poate izbăvi? Tu ești în mijlocul nostru, DOAMNE, și Numele Tău este chemat peste noi! Nu ne părăsi!10Iată ce spune DOMNUL despre poporul acesta: „Pentru că le place să hoinărească și nu își țin în frâu picioarele, DOMNUL nu‑Și găsește plăcerea în ei; acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor și îi pedepsește pentru păcatele lor.“11DOMNUL mi‑a zis: – Nu mijloci pentru binele acestui popor,12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.13Eu am răspuns: – Ah, Stăpâne DOAMNE! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“14Dar DOMNUL mi‑a zis: – Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații[2], lucruri de nimic[3] și înșelăciunea inimii lor. (5Mo 8,10)15De aceea, așa vorbește DOMNUL despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete,16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.17Spune‑le cuvântul acesta: «Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, căci fecioara – fiica poporului meu – a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.18Dacă ies pe câmp, iată‑i pe cei străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, iată‑i pe cei bolnavi de foamete. Chiar și profetul și preotul cutreieră țara fără să știe încotro merg[4].»“19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul? De ce ne‑ai lovit în așa fel încât nu mai avem vindecare? Noi așteptam pacea, dar n‑a venit nimic bun; așteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare!20DOAMNE, recunoaștem atât răutatea noastră, cât și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.21Pentru Numele Tău, nu disprețui și nu necinsti tronul slavei Tale! Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi și nu‑l rupe!22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, DOAMNE, Dumnezeul nostru! De aceea, noi nădăjduim în Tine, căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.