1Jahwe sagte zu mir: „Kauf dir einen Lendenschurz aus Leinen und lege ihn an! Sorge aber dafür, dass er nie ins Wasser kommt!“2Ich kaufte den Lendenschurz und trug ihn, wie Jahwe es gesagt hatte.3Das Wort Jahwes kam zum zweiten Mal zu mir. Er sagte:4„Geh mit dem Lendenschurz, den du gekauft und getragen hast, nach Perat[1] und verstecke ihn dort in einer Felsspalte.“5Ich tat, was Jahwe mir gesagt hatte.6Viele Tage später sagte Jahwe zu mir: „Geh wieder nach Perat und hole den Lendenschurz, den du dort auf meinen Befehl hin versteckt hast.“7Da ging ich hin und holte ihn aus seinem Versteck. Er war verrottet und zu nichts mehr zu gebrauchen.8Da kam das Wort Jahwes zu mir:9So spricht Jahwe: „Genauso werde ich den Hochmut von Juda und Jerusalem verrotten lassen.10Dieses böse Volk, das sich weigert, auf mich zu hören, das in seiner Sturheit fremden Göttern nachläuft, sie verehrt und sich vor ihnen niederwirft: Es soll wie dieser Lendenschurz werden, der zu nichts mehr zu gebrauchen ist.11Denn so, wie der Lendenschurz den Körper des Mannes umschließt, wollte ich Israel und Juda um mich haben“, spricht Jahwe. „Sie sollten das Volk sein, das zu mir passt, das mein Ruhm und meine Zierde ist, aber sie wollten nicht hören.“
Die Weinkrüge
12Richte ihnen Folgendes aus: „So spricht Jahwe, Israels Gott: 'Weinkrüge sollten immer voll sein!' Wenn sie dir darauf erwidern: 'Das wissen wir auch. Jeder Weinkrug sollte voll sein!',13dann sag zu ihnen: 'So spricht Jahwe: Passt auf! Ich werde die Bewohner dieses Landes abfüllen, bis sie betrunken sind: Die Könige auf Davids Thron, die Priester, die Propheten und alle Bewohner Jerusalems.14Dann schlage ich sie gegeneinander, dass einer am anderen zerbricht, und zwar die Väter an den Söhnen, spricht Jahwe. Schonungslos, ohne Mitleid und Erbarmen werde ich sie vernichten.'“
Warnung vor Hochmut
15Hört und merkt auf! / Seid nicht überheblich! / Denn Jahwe hat geredet.16Gebt Jahwe, eurem Gott, die Ehre, / bevor er die Dunkelheit bringt, / bevor eure Füße sich stoßen auf dämmrigen Bergen / und ihr das Licht erwartet, / das er in Finsternis / und Todesdunkel verwandelt.17Wenn ihr nicht darauf hört, / weint meine Seele im Verborgenen. / Sie weint über euren Stolz. / Ich muss weinen und weinen, / meine Tränen fließen ununterbrochen, / weil die Herde Jahwes / in die Gefangenschaft abgeführt wird.18Sag zum König und zur Herrscherin:[2] / „Setzt euch tief herunter! / Denn die Krone eurer Herrlichkeit / fällt euch vom Kopf herab.19Die Städte im Negev[3] sind verschlossen, / und niemand ist da, der öffnet.[4] / Ganz Juda wird verschleppt / und in die Verbannung geführt.“
Die Schändung Jerusalems
20Schaut auf und seht! / Die Feinde kommen von Norden. / Wo ist die Herde, die dir gegeben war, / wo sind deine herrlichen Schafe?21Was wirst du sagen, wenn Jahwe deine Liebhaber, / die du an dich gebunden hast, / als Herren über dich setzt? / Vor Schmerz wirst du schreien / wie eine Frau, die in Wehen liegt.22Und wenn du dich fragst: 'Warum traf es gerade mich?' / Dann wisse: Wegen deiner großen Schuld / hat man dir das Kleid gehoben / und dich vergewaltigt.23Kann ein Schwarzer seine Hautfarbe wechseln, / ein Leopard sein geflecktes Fell? / Dann könntet auch ihr Gutes tun, / denn an Bösestun seid ihr gewöhnt.24„Ich werde sie zerstreuen wie die Spreu, / die der Wüstenwind verweht.25Dieses Los erwartet dich, / das habe ich dir zugeteilt“, spricht Jahwe, / „weil du mich vergessen hast / und auf Lügen vertrautest.26Nun hebe auch ich dir das Kleid hoch / bis über dein Gesicht, / dass alle deine Schande sehen,27deine Ehebrüche, dein geiles Wiehern, / deine schändliche Unmoral. / Auf den Hügeln und auf dem Feld / habe ich deine abscheulichen Götzen gesehen. / Wehe dir, Jerusalem! / Wie lange noch wirst du so besudelt sein?“
1Așa mi‑a vorbit DOMNUL: „Du‑te și cumpără‑ți un brâu de in și pune‑l pe coapsele tale, dar să nu‑l înmoi în apă.“2Am cumpărat brâul, după Cuvântul DOMNULUI, și l‑am pus pe coapsele mele.3Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit a doua oară, zicând:4„Ia brâul pe care l‑ai cumpărat și care este pe coapsele tale, du‑te de îndată la Perat[1] și ascunde‑l acolo în crăpătura unei stânci.“5M‑am dus și l‑am ascuns la Perat, după porunca pe care mi‑o dăduse DOMNUL.6După mai multe zile, DOMNUL mi‑a zis: „Ridică‑te, du‑te la Perat și ia din acel loc brâul pe care ți‑am poruncit să‑l ascunzi acolo.“7M‑am dus la Perat, am săpat și am luat brâul din locul în care‑l ascunsesem. Dar iată că brâul era distrus și nu mai era bun de nimic.8Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:9„Așa vorbește DOMNUL: «Tot așa voi distruge mândria lui Iuda și mândria cea foarte mare a Ierusalimului.10Poporul acesta rău refuză să asculte de cuvintele Mele. Ei umblă în încăpățânarea inimii lor și merg după alți dumnezei ca să le slujească și să li se închine. De aceea, el va ajunge ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic.11După cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem și Eu întreaga Casă a lui Israel și întreaga Casă a lui Iuda, zice DOMNUL, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și onoarea Mea. Dar ei n‑au ascultat.»
Imaginea burdufurilor de vin
12Spune‑le cuvintele acestea: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: ‘Toate burdufurile de vin trebuie umplute!’» Și dacă ei îți vor zice: «Nu știm noi oare că toate burdufurile de vin trebuie umplute?»,13să le spui: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Iată, pe toți locuitorii țării acesteia, pe regii care stau pe tronul lui David, pe preoți, pe profeți și pe toți cei ce locuiesc în Ierusalim, îi voi umple de beție.14Îi voi izbi unul de altul, pe părinți și pe fii laolaltă, zice DOMNUL. Nu‑i voi cruța, nu voi avea milă de ei și nu Mă voi îndura de ei, ci îi voi distruge.’»“15Ascultați și luați aminte! Nu fiți mândri, căci DOMNUL vorbește.16Dați slavă DOMNULUI, Dumnezeul vostru, înainte ca El să aducă întunericul, înainte să vi se clatine picioarele pe munții întunecați. Voi așteptați lumina, dar El o va schimba într‑o umbră a morții, o va preface într‑o negură deasă.17Dacă nu‑L veți asculta, sufletul meu va plânge în ascuns pentru mândria voastră; ochii mei vor plânge și vor vărsa lacrimi pentru că turma DOMNULUI va fi capturată.18„Spune regelui și reginei-mamă: «Smeriți‑vă! Plecați‑vă, căci v‑a căzut de pe cap coroana voastră frumoasă!»19Cetățile din Neghev[2] sunt închise și nu este nimeni să le deschidă. Întreg Iuda este dus în captivitate, este exilat în întregime.“20Ridicați‑vă ochii și priviți‑i pe cei care vin din nord! Unde este turma care‑ți fusese încredințată, oile tale frumoase?21Ce vei spune când El îi va pune conducători peste tine pe cei pe care i‑ai obișnuit să‑ți fie prieteni apropiați?[3] Nu te vor cuprinde durerile, ca pe o femeie la naștere?22Tu te întrebi în inima ta: „De ce mi se întâmplă toate acestea?“ Din cauza mulțimii nelegiuirilor tale ți s‑a ridicat poala hainei și ți‑a fost dezgolit trupul.23Poate cușitul[4] să‑și schimbe pielea sau leopardul – petele? Tot așa nici voi nu puteți înfăptui binele, voi care sunteți deprinși să înfăptuiți răul.24„Îi voi risipi ca pleava luată de vântul pustiei.25Aceasta îți este soarta, partea ta de la Mine, zice DOMNUL, pentru că M‑ai uitat și te‑ai încrezut în minciuni[5].26Totodată îți voi ridica poalele peste față, ca să ți se vadă rușinea,27adulterele și nechezăturile tale, desfrânările tale nerușinate! Am văzut spurcăciunile tale de pe dealuri și din câmpii. Vai de tine, Ierusalime! Cât timp vei mai sta în necurăție?“