von Karl-Heinz Vanheiden1Dann sagte Jahwe zu Mose: „Sag Aaron: 'Strecke deinen Stab über alle Gewässer Ägyptens aus, über die Flüsse, Kanäle und Sümpfe, und lass die Frösche über das Land Ägypten kommen!'“2Aaron streckte seine Hand über die Gewässer Ägyptens aus. Da kamen so viele Frösche heraus, dass sie das ganze Land bedeckten.[1]3Aber die ägyptischen Magier machten es mit ihren Zauberkünsten nach und ließen Frösche über Ägypten kommen.[2]4Da ließ der Pharao Mose und Aaron rufen und sagte zu ihnen: „Bittet Jahwe[3] für mich, dass er die Frösche von mir und meinem Volk wegschafft. Dann will ich euer Volk ziehen lassen, damit sie Jahwe Opfer schlachten können.“5Mose erwiderte dem Pharao: „Verfüge über mich! Wann sollen die Frösche aus euren Häusern verschwinden und nur noch im Nil übrig bleiben? Für welche Zeit also soll ich für dich, deine Beamten und dein Volk beten?“6„Für morgen“, erwiderte er. „Gut, es wird nach deinem Wunsch geschehen“, sagte Mose, „denn du sollst erkennen, dass niemand Jahwe, unserem Gott, gleicht.7Die Frösche werden aus deinem Palast verschwinden und dich, deine Hofbeamten und dein Volk in Ruhe lassen. Nur im Nil werden noch welche übrig bleiben.“8Mose und Aaron verließen den Pharao, und Mose bat Jahwe dringend, der Froschplage ein Ende zu machen.9Jahwe erhörte Mose, und überall in den Häusern, auf den Gehöften und Feldern starben die Frösche.10Haufenweise schüttete man sie zusammen, und das ganze Land war von Gestank erfüllt.11Als der Pharao sah, dass er wieder Luft hatte, verschloss er sein Herz und hörte nicht auf Mose und Aaron, wie Jahwe es gesagt hatte.
3. Plage: Mücken
12Jahwe sagte zu Mose: „Sag Aaron, dass er seinen Stab ausstrecken und damit auf die Erde schlagen soll. Dann wird der Staub zu Mücken[4] werden.“13Sie taten es. Aaron schlug mit seinem Stab auf den Staub der Erde. Da wurde der ganze Staub in Ägypten zu Mücken. Sie überfielen Menschen und Tiere.14Die Magier versuchten mit ihren Zauberkünsten ebenfalls Mücken hervorzubringen. Aber sie konnten es nicht, und die Mücken setzten Mensch und Vieh zu.15Da sagten sie zum Pharao: „Das ist Gottes Finger!“[5] Aber der Pharao blieb hart und hörte nicht auf sie, wie Jahwe es gesagt hatte. (Lk 11,20)
4. Plage: Stechfliegen
16Jahwe sagte zu Mose: „Geh morgen früh zum Pharao, wenn er ans Wasser hinausgeht, und sag zu ihm: 'So spricht Jahwe: Lass mein Volk ziehen, damit es mir dient!17Sonst werde ich die Stechfliegen[6] zu dir ziehen lassen. Sie werden über dich, deine Hofbeamten und dein Volk kommen. Eure Häuser werden voller Fliegen sein, auch das ganze Land draußen.18Aber das Gebiet von Goschen,[7] in dem sich mein Volk aufhält, werde ich davon ausnehmen. Dort werden keine Stechfliegen sein, damit du erkennst, dass ich, Jahwe, mitten in deinem Land bin.19Ich werde ein Zeichen der Erlösung zwischen mein und dein Volk stellen. Morgen wird es geschehen.'“20Jahwe machte es so. Die Stechfliegen kamen in großen Schwärmen in den Palast des Pharao und seiner Hofbeamten und verheerten ganz Ägypten.21Da ließ der Pharao Mose und Aaron zu sich rufen und sagte: „Geht und schlachtet eurem Gott Opfer. Es muss aber hier im Land geschehen!“22„Das können wir nicht“, erwiderte Mose, „denn unsere Art, Opfer für Jahwe, unseren Gott, zu schlachten, wäre für die Ägypter ein Gräuel. Wenn sie das zu sehen bekämen, würden sie uns gewiss steinigen.23Drei Tagereisen weit wollen wir in die Wüste ziehen und Jahwe, unserem Gott, Opfer schlachten, wie er es uns befohlen hat.“24Da sagte der Pharao: „Gut, ich will euch gehen lassen, damit ihr Jahwe, eurem Gott, in der Wüste Opfer schlachten könnt. Entfernt euch aber nicht zu weit und betet auch für mich!“25Mose erwiderte: „Pass auf! Wenn ich jetzt von dir weggehe, werde ich zu Jahwe beten, dass der Pharao, seine Hofbeamten und sein Volk morgen von den Stechfliegen befreit werden. Aber der Pharao möge uns nicht wieder täuschen, dass er das Volk doch nicht ziehen und Jahwe Opfer bringen lässt!“26Mose verließ den Pharao und betete zu Jahwe.27Jahwe erhörte Moses Gebet und befreite den Pharao, seine Beamten und sein Volk von den Stechfliegen. Keine einzige blieb übrig.28Aber der Pharao blieb auch diesmal hart und ließ das Volk nicht ziehen.
1DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.2Dacă refuzi să‑l lași să plece, iată, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu broaște.3Nilul va mișuna de broaște. Ele se vor sui și vor intra în palatul tău, în dormitorul tău, în patul tău, în casele slujitorilor tăi, ale poporului tău, în cuptoare și în vasele de frământat.4Broaștele se vor sui pe tine, pe poporul tău și pe toți slujitorii tăi.’»“5DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți mâna cu toiagul tău peste râuri, canale și iazuri, pentru ca broaștele să iasă în țara Egiptului.»“6Aaron și‑a întins mâna peste apele Egiptului, iar broaștele au ieșit și au acoperit țara Egiptului.7Dar magicienii[1] au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor și au adus broaște în țara Egiptului. (1Mo 41,8)8După aceea Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Rugați‑vă DOMNULUI să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul să plece ca să‑I aducă jertfe DOMNULUI.9Moise i‑a răspuns lui Faraon: – Ai onoarea să hotărăști când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca broaștele să fie luate de la tine și din casele tale și să rămână doar în Nil.10El a zis: – Mâine. – Moise a răspuns: – Fie așa cum spui, ca să știi că nu este nimeni ca DOMNUL, Dumnezeul nostru.11Broaștele se vor depărta de la tine, din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău. Ele vor rămâne doar în Nil.12Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a strigat către DOMNUL cu privire la broaștele pe care le‑a adus peste Faraon.13DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: broaștele au murit în case, în curți și pe câmpuri.14Ei le‑au adunat grămezi și țara s‑a împuțit.15Când Faraon a văzut că are răgaz, și‑a împietrit[2] inima, după cum spusese DOMNUL, și nu i‑a ascultat. (2Mo 4,21)
A treia urgie: țânțarii
16Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Întinde‑ți toiagul și lovește praful pământului ca el să se prefacă în țânțari[3] în toată țara Egiptului.»“17Ei au făcut întocmai: Aaron și‑a întins mâna cu toiagul, a lovit praful pământului și au venit țânțari peste oameni și peste animale. În toată țara Egiptului praful pământului s‑a transformat în țânțari.18Magicienii[4] au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n‑au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale. (1Mo 41,8)19Atunci magicienii i‑au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s‑a împietrit[5] și nu i‑a ascultat, după cum spusese DOMNUL. (2Mo 4,1)
A patra urgie: muștele
20După aceea, DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Scoală‑te dis‑de‑dimineață, du‑te înaintea lui Faraon, când se duce la apă, și spune‑i: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească.21Căci, dacă nu‑Mi lași poporul să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care aceștia locuiesc se vor umple de roiuri de muște.22Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen[6], unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu sunt DOMNUL în mijlocul țării. (1Mo 45,10; 1Mo 45,18; 2Mo 9,26)23Astfel, voi face o deosebire[7] între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“24DOMNUL a făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi. Și toată țara Egiptului a fost devastată de muște.25Atunci Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: – Duceți‑vă și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară.26Dar Moise a răspuns: – Nu este bine să facem astfel, căci pentru egipteni este o urâciune să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru. Dacă aducem înaintea ochilor egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?27Vom merge cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru, așa cum ne va spune.28Faraon a zis: – Vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe DOMNULUI, Dumnezeul vostru, în pustie, doar dacă nu veți merge prea departe. Rugați‑vă pentru mine!29Moise i‑a răspuns: – Iată, ies de la tine și mă voi ruga DOMNULUI ca mâine să îndepărteze roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul său. Numai să înceteze Faraon să ne înșele și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe DOMNULUI!30Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat DOMNULUI.31DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n‑a rămas nici măcar una.32Însă și de data aceasta Faraon și‑a împietrit[8] inima și n‑a lăsat poporul să plece. (2Mo 4,21)