1Jahwe sagte zu Mose: „Pass auf! Für den Pharao habe ich dich zu einem Gott gemacht, und Aaron wird dein Prophet sein.2Du gibst ihm alles weiter, was ich dir befehle, und dein Bruder Aaron wird dann vom Pharao fordern, die Israeliten aus seinem Land ziehen zu lassen.3Ich selbst werde den Pharao starrsinnig machen und werde viele Zeichen und Wunder im Land Ägypten tun.4Der Pharao wird nicht auf euch hören. Deshalb wird Ägypten meine Macht zu spüren bekommen, und ich werde meine Scharen, mein Volk, die Israeliten, unter gewaltigen Strafgerichten aus dem Land Ägypten herausführen.5Die Ägypter sollen erkennen, dass ich Jahwe bin, dessen Macht sie spüren, wenn ich die Israeliten aus ihrem Land wegführe.“6Mose und Aaron machten alles so, wie Jahwe es ihnen dargestellt hatte.7Mose war damals 80 Jahre alt und Aaron 83 Jahre.8Jahwe hatte Mose und Aaron nämlich gesagt:9„Wenn der Pharao verlangt, dass ihr euch durch ein Wunder ausweist, dann sagst du zu Aaron: 'Wirf deinen Stab vor dem Pharao auf den Boden!' Dann wird er zu einer Schlange werden.“10Da gingen Mose und Aaron zum Pharao und taten, was Jahwe ihnen aufgetragen hatte. Aaron warf den Stab vor dem Pharao und seinen Hofbeamten hin und er wurde zur Schlange.11Da rief der Pharao seine Weisen und Zauberer. Diese seine Magier vollbrachten mit ihren Zauberkünsten dasselbe.12Jeder warf seinen Stab auf den Boden und es wurden Schlangen daraus. Doch Aarons Stab verschlang ihre Stäbe.13Der Pharao aber blieb hart. Er hörte nicht auf Mose und Aaron, wie Jahwe es gesagt hatte.
1. Plage: Wasser wird Blut
14Jahwe sagte zu Mose: „Der Pharao bleibt hart. Er weigert sich, das Volk ziehen zu lassen.15Geh morgen früh zu ihm, wenn er ans Wasser hinuntergeht. Nimm den Stab mit, der sich in eine Schlange verwandelt hat, und tritt dem Pharao am Ufer des Nil entgegen!16Sag zu ihm: 'Jahwe, der Gott der Hebräer, hat mich zu dir geschickt und fordert dich auf: Lass mein Volk ziehen, damit es mir in der Wüste dient! Aber bis jetzt hast du nicht darauf gehört.17So spricht Jahwe: Jetzt wirst du merken, dass ICH da BIN. Pass auf! Ich werde mit dem Stab in meiner Hand auf das Wasser im Nil schlagen, und es wird sich in Blut verwandeln.18Dann werden die Fische im Nil verenden und der Fluss wird stinken, sodass die Ägypter sich ekeln, Nilwasser zu trinken.'“19Dann sagte Jahwe zu Mose: „Sag Aaron: 'Strecke deinen Stab über alle Gewässer Ägyptens aus, über die Flüsse und Kanäle, die Sümpfe[1] und alle Wasserstellen! Dann wird alles Wasser in Ägypten zu Blut, selbst das in ‹Gefäßen aus› Holz und Stein.'“[2]20Mose und Aaron taten, was Jahwe ihnen aufgetragen hatte. Aaron hob den Stab und schlug vor den Augen des Pharao und seiner Hofbeamten auf das Wasser im Nil. Da verwandelte sich alles Wasser im Strom zu Blut.21Die Fische starben, und das Wasser begann zu stinken, sodass die Ägypter das Nilwasser nicht mehr trinken konnten. Im ganzen Land war das Wasser zu Blut geworden.[3]22Aber die ägyptischen Magier machten es mit ihren Zauberkünsten nach. Deshalb blieb der Pharao hart. Er hörte nicht auf Mose und Aaron, wie Jahwe es gesagt hatte.23Er drehte ihnen den Rücken zu und ging in seinen Palast zurück. Er nahm es nicht ernst.24Alle Ägypter aber gruben in der Umgebung des Nil nach Trinkwasser, denn das Nilwasser[4] war ungenießbar geworden,25nachdem Jahwe den Nil geschlagen[5] hatte. So vergingen sieben Tage.
2. Plage: Frösche
26Da sagte Jahwe zu Mose: „Geh zum Pharao und sage ihm: 'So spricht Jahwe: Lass mein Volk ziehen, damit es mir dienen kann!27Wenn du dich weigerst, dann pass auf! Ich werde eine Froschplage über dein ganzes Land kommen lassen.28Der Nil wird von Fröschen wimmeln; sie werden das Wasser verlassen und in deinen Palast kommen, in dein Schlafzimmer und in dein Bett. Auch in die Häuser deiner Beamten und des ganzen Volkes werden sie kommen und sich in die Backtröge und Backöfen setzen.29Über dich, dein Volk und alle deine Diener wird diese Froschplage kommen.'“
2.Mose 7
Noua Traducere Românească
von Biblica1DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Vezi că te‑am făcut asemenea lui Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet.2Să‑i spui tot ce‑ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să‑i spună lui Faraon să‑i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa.3Eu însă îi voi împietri[1] inima lui Faraon și Îmi voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului. (2Mo 4,21)4Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Îmi voi scoate oștirile din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu.5Egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.6Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le‑a poruncit DOMNUL.7Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani atunci când i‑au vorbit lui Faraon.
Toiagul lui Aaron se transformă în șarpe
8DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:9„Când Faraon vă va zice: «Faceți o minune!», atunci să‑i spui lui Aaron: «Ia toiagul și aruncă‑l înaintea lui Faraon». Și toiagul se va transforma în șarpe[2].“ (1Mo 1,21; 2Mo 4,3; Hi 7,12; Ps 74,13; Ps 148,7; Jes 27,1; Jes 51,9; Jer 51,34; Hes 29,3; Hes 32,2)10Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și au făcut așa cum le‑a poruncit DOMNUL; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor săi, iar acesta s‑a transformat într‑un șarpe.11Atunci Faraon i‑a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii[3] Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor. (1Mo 41,8)12Toți și‑au aruncat toiegele și acestea s‑au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.13Totuși, inima lui Faraon s‑a împietrit[4], astfel că el nu i‑a ascultat pe cei doi, după cum spusese DOMNUL. (2Mo 4,21)
Prima urgie: prefacerea apei în sânge
14Apoi DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită[5]. Nu vrea să lase poporul să plece. (2Mo 4,21)15Du‑te dis‑de‑dimineață la Faraon și de îndată ce acesta iese la apă, stai pe malul Nilului ca să‑l întâlnești și ia în mână toiagul care s‑a făcut șarpe.16Să‑i spui astfel: «DOMNUL, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine ca să‑ți spun: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n‑ai ascultat.17De aceea așa vorbește DOMNUL: Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt DOMNUL: iată, voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar acestea se vor preface în sânge.18Peștii din râu vor muri, râul se va împuți, și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“19DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Spune‑i lui Aaron: «Ia‑ți toiagul, întinde‑ți mâna peste apele Egiptului, – peste râurile lor, peste canalele lor, peste iazurile lor și peste toate bălțile lor –, și ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră.“20Moise și Aaron au făcut așa cum le‑a poruncit DOMNUL. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s‑a prefăcut în sânge.21Peștii din Nil au murit și Nilul s‑a împuțit, astfel că egiptenii n‑au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului.22Dar magicienii[6] Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor. Astfel, inima lui Faraon s‑a împietrit[7] și el nu i‑a ascultat pe Aaron și pe Moise, după cum spusese DOMNUL. (1Mo 41,8; 2Mo 4,21)23Faraon s‑a întors, a intrat în palat[8], și inima nu i‑a fost mișcată de întâmplarea aceasta.24Toți egiptenii au săpat de‑a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu.25Trecuseră șapte zile de când DOMNUL lovise Nilul.