1Als Mitarbeiter Gottes ermahnen wir euch, die Gnade Gottes nicht vergeblich empfangen zu haben,2denn er sagt: „Ich habe dich rechtzeitig erhört, und am Tag der Rettung habe ich dir geholfen.“ Seht doch! Diese Zeit ist jetzt da. Gekommen ist der Rettungstag! (Jes 49,8)3Und wir geben in keiner Hinsicht irgendeinen Anstoß, damit dieser Dienst nicht in schlechten Ruf gerät,4sondern wir empfehlen uns in allem als Diener Gottes: durch große Standhaftigkeit in Bedrückungen, Notlagen und Ängsten,5bei Schlägen, in Gefängnissen und unter aufgehetztem Volk, bei mühevoller Arbeit, in Wachen und Fasten,6in Reinheit, Verständnis, Geduld und Güte, durch Heiligen Geist und ungeheuchelte Liebe,7im Reden der Wahrheit und in der Kraft Gottes, im Gebrauch der Waffen der Gerechtigkeit zum Angriff und zur Verteidigung,8in Ehre und Unehre, bei böser und guter Nachrede, als Verführer verdächtigt und doch wahrhaftig,9als Verkannte und Anerkannte, als Sterbende, die doch leben; als misshandelt und nicht getötet;10als Traurige, die sich doch allezeit freuen; als Arme, die viele reich machen; als solche, die nichts haben und doch alles besitzen.11Wir haben kein Blatt vor den Mund genommen, ihr Korinther, und unser Herz ist weit geöffnet für euch.12In uns ist es nicht zu eng für euch, eng ist es nur in eurem Herzen.13Als Gegenleistung – ich rede wie zu Kindern – macht auch ihr das Herz weit.14Lasst euch nicht mit Ungläubigen in dasselbe Joch spannen. Wie passen denn Gerechtigkeit und Gesetzlosigkeit zusammen? Oder was haben Licht und Finsternis gemeinsam?15Welche Übereinstimmung gibt es zwischen Christus und dem Teufel? Was verbindet einen Gläubigen mit einem Ungläubigen?16Und wie verträgt sich der Tempel Gottes mit Bildern von Götzen? Wir sind doch der Tempel des lebendigen Gottes, wie Gott gesagt hat: „Ich werde in ihnen wohnen und unter ihnen sein. Ich bin dann ihr Gott und sie sind mein Volk.“[1] (3Mo 26,12; Hes 37,27)17Darum „zieht weg und trennt euch von ihnen“, spricht der Herr, „und rührt nichts Unreines an, dann werde ich euch aufnehmen.18Ich werde euer Vater und ihr sollt meine Söhne und Töchter sein“, spricht der Herr, der Allmächtige.[2] (2Sam 7,14; Jes 52,11; Hes 20,40)
2.Korinther 6
Noua Traducere Românească
von Biblica1Așadar, lucrând împreună, vă îndemnăm, de asemenea, să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu.2Căci El spune: „La vremea îndurării te‑am ascultat și în ziua mântuirii te‑am ajutat.“[1] Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii! (Jes 49,8)
Slujitorii lui Dumnezeu
3Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire,[2] pentru ca slujba noastră să nu fie denigrată,4ci în toate ne recomandăm pe noi înșine ca pe niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare[3], în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,5în bătăi, în închisori, în tulburări, în osteneli, în nopți nedormite, în posturi,6în curăție, în cunoaștere, în îndelungă răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într‑o dragoste fără ipocrizie,7în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptății, în mâna dreaptă și în mâna stângă,8prin slavă și necinste, prin defăimare și vorbire de bine. Suntem priviți ca niște impostori[4], deși spunem adevărul;9ca niște necunoscuți, deși suntem bine cunoscuți; ca unii care murim, deși iată că trăim; ca niște pedepsiți, deși nu suntem omorâți;10ca niște întristați, deși ne bucurăm întotdeauna; ca niște săraci, deși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, deși deținem toate lucrurile.11Ni s‑a deschis gura față de voi, corintenilor! Inima ne este larg deschisă!12Noi nu ne îngrădim simțămintele față de voi, dar voi vă îngrădiți simțămintele față de noi.13Deci, la rândul vostru, – vă vorbesc ca unor copii –, deschideți‑vă și voi larg inimile!
Relația dintre credincioși și necredincioși
14Nu vă prindeți la jug cu cei necredincioși. Căci ce legătură[5] este între dreptate și fărădelege? Sau ce părtășie are lumina cu întunericul?15Ce acord are Cristos cu BELIAR[6]? Sau ce parte au împreună cel credincios cu cel necredincios?16Ce înțelegere are Templul lui Dumnezeu cu idolii? Noi suntem Templul Dumnezeului cel Viu, așa cum a spus Dumnezeu: „Voi locui și voi umbla printre ei și voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.“[7] (3Mo 26,12; Jer 32,28; Hes 37,27)17„De aceea, Ieșiți din mijlocul lor, separați‑vă! zice Domnul. Nu atingeți nimic necurat, iar Eu vă voi primi.“[8] (Jes 52,11; Hes 20,34; Hes 20,41)18Și „Eu voi fi Tatăl vostru, iar voi veți fi fiii și fiicele Mele, zice Domnul cel Atotputernic.“[9] (2Sam 7,8; 2Sam 7,14)