2.Korinther 5 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Die Perspektive der Ewigkeit

1 Wir wissen ja: Wenn unser irdisches Haus, unser Körper, einmal wie ein Zelt abgebrochen wird, erhalten wir eine Wohnung von Gott, ein nicht von Menschen gebautes ewiges Haus im Himmel. 2 Deshalb sehnen wir uns danach, diesen himmlischen Leib anzuziehen wie ein Kleid. 3 So werden wir nicht nackt dastehen, wenn wir den irdischen Körper ablegen müssen. 4 Aber solange wir in diesem Zelt hier leben, sind wir bedrückt, denn wir möchten ja nicht entkleidet, sondern überkleidet werden, damit das Sterbliche vom Leben verschlungen wird. 5 Darauf hat Gott uns vorbereitet und als Garantie dafür schon seinen Geist gegeben. 6 Deshalb sind wir voller Zuversicht. Dabei ist uns bewusst: solange wir in diesem Körper wohnen, sind wir noch nicht zu Hause beim Herrn. 7 Wir leben ja im Glauben und noch nicht im Schauen. 8 Aber wir rechnen fest damit und ziehen es vor, fern von diesem Leib ganz beim Herrn zu Hause zu sein. 9 Deshalb ist es eine Ehre für uns, ihm zu gefallen, ganz gleich ob wir noch hier in der Fremde sind oder schon bei ihm zu Hause. 10 Denn wir alle müssen vor dem Richterstuhl des Christus erscheinen. Und dann wird jeder den Lohn für das bekommen, was er in seinem Leben getan hat, mag es nun gut oder schlecht gewesen sein. 11 Weil wir also auch die Furcht vor dem Herrn kennen, überreden wir Menschen. Vor Gott aber sind wir völlig offenbar und – wie ich hoffe – auch vor eurem Gewissen. 12 Damit empfehlen wir uns nicht wieder selbst bei euch, sondern wollen euch einen Grund liefern, stolz auf uns zu sein. So seid ihr denen gewachsen, die nur auf ihre äußeren Vorzüge stolz sind, innerlich aber nichts vorzuweisen haben. 13 Sollten wir nämlich je „von Sinnen gewesen“ sein, so geht das allein Gott etwas an, und wenn wir „bei klarem Verstand“ sind, ist das für euch. 14 Denn die Liebe des Christus umfängt uns, wenn wir erklären: Einer ist für alle gestorben, also sind sie alle gestorben. 15 Er ist für sie gestorben, damit sie nicht mehr für sich selbst leben, sondern für den, der für sie gestorben und auferweckt worden ist. 16 Deshalb beurteilen wir jetzt niemand mehr nach menschlichen Maßstäben. Auch wenn wir Christus früher so angesehen haben, so tun wir das jetzt nicht mehr. 17 Wenn also jemand mit Christus verbunden ist, ist er eine neue Schöpfung: Was er früher war, ist vergangen: Seht doch, etwas Neues ist entstanden! 18 Aber das alles kommt von Gott, der uns durch Christus mit sich selbst ausgesöhnt und uns aufgetragen hat, anderen mit dieser Versöhnung zu dienen: 19 Gott war in Christus, als er durch ihn die Menschen mit sich versöhnte. Er rechnete ihnen ihre Verfehlungen nicht an und übergab uns die Botschaft der Versöhnung. 20 So sind wir nun Botschafter für Christus, und es ist Gott, der durch uns mahnt. Wir bitten im Auftrag von Christus: „Nehmt die Versöhnung an, die Gott euch anbietet!“ 21 Er hat den, der ohne Sünde war, für uns zur Sünde gemacht, damit wir in ihm die Gerechtigkeit Gottes erhalten.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Lăcașul nostru ceresc

1 Căci noi știm că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2 Căci gemem în cortul acesta, tânjind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcașul nostru ceresc^[1], 3 desigur dacă, după ce vom fi îmbrăcați, nu vom fi^[2] găsiți goi. 4 În timp ce suntem în acest cort, gemem și suntem împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de el, ci pentru că dorim să fim îmbrăcați, astfel încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. 5 Și Cel Ce ne‑a pregătit chiar pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne‑a dat garanția^[3] Duhului. (2Kor 1,22) 6 Așadar, întotdeauna suntem plini de încredere, și știm că, atât timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7 Căci noi umblăm prin credință, nu prin vedere. 8 Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul. 9 De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. 10 Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata potrivit cu ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.

Mesajul împăcării

11 Așadar, cunoscând frica de Domnul, îi convingem pe oameni. Însă noi suntem pe deplin cunoscuți de către Dumnezeu și sper că suntem cunoscuți și în conștiințele voastre. 12 Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm un prilej de a vă lăuda cu noi, ca să puteți răspunde celor care se laudă cu înfățișarea, și nu cu inima. 13 Într-adevăr, dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14 Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât considerăm că, dacă Unul a murit în locul tuturor, toți deci au murit. 15 El a murit pentru toți, astfel încât cei vii să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel Ce a murit și a fost înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum, noi nu mai cunoaștem pe nimeni în felul oamenilor. Chiar dacă odată L‑am cunoscut pe Cristos în felul oamenilor, acum nu‑L mai cunoaștem așa. 17 Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creație^[4]. Cele vechi s‑au dus. Iată, toate au devenit noi! 18 Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne‑a împăcat cu Sine și ne‑a dat slujba împăcării: 19 aceea că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără a lua în considerare nelegiuirile^[5] lor, și a pus în noi Cuvântul împăcării. 20 Noi suntem deci ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împăcați‑vă cu Dumnezeu! 21 El, pentru noi, L‑a făcut păcat pe Cel Ce n‑a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.