2.Korinther 10 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Paulus verteidigt seine Autorität

1 Ich, Paulus, ermahne euch mit der Güte und Freundlichkeit des Christus, ich, der im persönlichen Umgang mit euch zwar demütig, aus der Ferne aber stark sein soll: 2 Zwingt mich nicht, meine Stärke zu zeigen, wenn ich komme. Denn ich habe vor, energisch gegen die aufzutreten, die behaupten, wir würden schwächliche Menschen sein. 3 Natürlich sind wir auch nur Menschen, aber wir kämpfen nicht nach Menschenweise. 4 Denn die Waffen unseres Kampfes sind nicht von menschlicher Art. Es sind die mächtigen Waffen Gottes, mit denen man Festungen niederreißen kann. 5 Mit ihnen zerstören wir Gedankengebäude und jedes Bollwerk, das sich gegen die Erkenntnis Gottes erhebt, wir nehmen jeden solcher Gedanken gefangen und unterstellen sie Christus. 6 Wir stehen bereit, jeden Ungehorsam zu bestrafen, sobald euer Gehorsam ganz wiederhergestellt ist. 7 Seht doch ein, was offensichtlich ist! Wenn jemand überzeugt ist, Christus zu gehören, dann sollte er sich klarmachen, dass das auch bei uns der Fall ist. 8 Denn selbst wenn ich etwas mehr auf unsere Vollmacht pochen sollte, so brauchte ich mich nicht zu schämen. Der Herr hat sie uns aber zum Aufbauen verliehen und nicht zum Niederreißen. 9 Ihr sollt aber nicht denken, ich wollte euch mit den Briefen einschüchtern. 10 Man sagt ja schon bei euch: „Seine Briefe sind gewichtig und stark, aber sein persönliches Auftreten ist schwach, und was er sagt, ist kläglich.“ 11 Wer so etwas sagt, soll wissen: Genauso wie wir durch das geschriebene Wort aus der Ferne wirken, werden wir es in der Tat beweisen, wenn wir bei euch sind. 12 Wir würden es natürlich niemals wagen, uns mit gewissen Leuten zu vergleichen, die sich selbst empfehlen, oder uns gar auf eine Stufe mit ihnen zu stellen. Sie messen sich an sich selbst, vergleichen sich mit sich. So dumm sind sie! 13 Nein, wir wollen uns nicht ohne jedes Maß überschätzen, sondern in dem bleiben, das Gott uns zugewiesen hat. Immerhin sind wir ja bis zu euch gekommen. 14 Denn wenn es nicht so wäre, wenn nicht wir euch mit dem Evangelium von Christus erreicht hätten, dann hätten wir uns etwas angemaßt. 15 Wir schmücken uns doch nicht mit fremden Federn und prahlen mit Arbeiten, die andere geleistet haben. Aber wir haben die Hoffnung, dass euer Glaube wächst und wir dann unseren Wirkungskreis zusammen mit euch noch viel weiter ausdehnen können 16 und das Evangelium weit über eure Grenzen hinaustragen; nicht in einen fremden Wirkungskreis, um uns nicht mit dem zu rühmen, was schon fertig ist. 17 „Wer sich aber rühmen will, der rühme sich des Herrn!“ (Jer 9,24) 18 Denn wer vom Herrn empfohlen wird, ist anerkannt; nicht der, der sich selbst empfiehlt.

Noua Traducere Românească

von Biblica

Lucrarea și autoritatea lui Pavel

1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândețea și bunătatea lui Cristos – eu, care sunt umil când sunt prezent între voi, dar plin de curaj împotriva voastră când sunt departe – 2 deci, vă rog fierbinte ca, atunci când voi fi prezent, să nu mă faceți să‑mi arăt curajul cu acea încredere pe care cred că voi îndrăzni s‑o arăt față de unii care cred că noi umblăm potrivit firii! 3 Fiindcă noi, deși umblăm în fire, nu ne luptăm potrivit firii. 4 Căci armele luptei noastre nu sunt firești, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortărețe. Noi dărâmăm argumentele 5 și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm captiv orice gând ca să asculte de Cristos. 6 Și suntem gata să pedepsim orice neascultare, atunci când ascultarea voastră va fi deplină. 7 Voi vă uitați la înfățișare.^[1] Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuși să se gândească din nou că, așa cum el este al lui Cristos, tot astfel suntem și noi. 8 Căci, chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne‑a dat‑o pentru zidirea și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu‑mi va fi rușine, 9 ca să nu par ca și cum v‑aș înspăimânta prin scrisorile mele. 10 Căci el spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate și puternice, dar când vine el însuși,^[2] este slab și cuvântul lui este disprețuit.“ 11 Un astfel de om să se gândească la faptul că, așa cum suntem în cuvânt prin scrisori, când suntem departe, la fel suntem și în faptă, când suntem prezenți. 12 Căci noi nu îndrăznim să ne numărăm printre unii sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă pe ei înșiși, însă, când ei se măsoară pe ei înșiși prin ei înșiși și se compară pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt înțelepți. 13 Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limite, ci potrivit cu limita ariei de lucru pe care ne‑a împărțit‑o Dumnezeu de a ajunge chiar și până la voi. 14 Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum n‑am fi ajuns până la voi, fiindcă noi am și ajuns până la voi cu Evanghelia lui Cristos. 15 Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu ostenelile altora, dar avem speranță că, în timp ce credința voastră crește, lucrarea noastră va fi lărgită din belșug printre voi potrivit cu aria noastră de lucru, 16 ca să putem vesti Evanghelia în țările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu lucrări făcute deja în aria de lucru a altuia. 17 Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul.“^[3] (Jer 9,24) 18 Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine este aprobat, ci cel pe care Domnul îl recomandă.