1Die Philister brachten die erbeutete Lade Gottes von Eben-Eser nach Aschdod[1]2in den Tempel ihres Gottes Dagon[2] und stellten sie neben dessen Standbild auf.3Als die Einwohner Aschdods am nächsten Morgen in den Tempel kamen, lag Dagon vor der Lade Jahwes, mit dem Gesicht auf dem Boden. Sie nahmen sich seiner an und stellten ihn wieder an seinen Platz.4Doch am nächsten Morgen lag Dagon wieder vor der Lade Jahwes am Boden. Aber nur sein Rumpf war übrig geblieben. Sein Kopf und seine Hände waren abgehauen und lagen auf der Schwelle.5Deshalb tritt bis heute kein Priester Dagons und kein Besucher des Tempels auf die Türschwelle.6Die Leute von Aschdod bekamen die Macht Jahwes zu spüren. Er schlug die Bewohner der ganzen Umgebung mit schmerzhaften Beulen.7Da sagten sie: „Die Lade von Israels Gott muss fort! Seine Hand liegt zu schwer auf uns und auf Dagon, unserem Gott.“8Sie riefen alle Philisterfürsten zusammen und berieten, was sie mit der Lade von Israels Gott machen sollten. „Bringen wir sie nach Gat!“, entschieden sie;[3] und so wurde die Lade dorthin gebracht.9Aber nachdem sie dort angekommen war, legte Jahwe seine Hand auch auf diese Stadt. Es entstand eine große Panik, denn er ließ bei allen Leuten, Klein und Groß, schmerzhafte Beulen aufbrechen.10Da schickten sie die Lade Gottes nach Ekron. Als sie dort ankam, schrien die Einwohner von Ekron um Hilfe. „Jetzt haben sie die Lade von Israels Gott zu uns gebracht!“, riefen sie. „Sie werden uns noch alle umbringen!“11Sie riefen die Philisterfürsten zusammen und sagten: „Schickt die Lade von Israels Gott dahin zurück, woher sie gekommen ist, damit sie nicht unser ganzes Volk umbringt!“ Denn die Hand Gottes lastete schwer auf ihnen und versetzte die ganze Stadt in Todesangst.12Die Leute, die nicht starben, waren mit Beulen bedeckt. Der Notschrei der Stadt stieg zum Himmel auf.
1După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l‑au luat din Eben-Ezer și l‑au adus la Așdod.2Au luat Chivotul lui Dumnezeu și l‑au pus în templul lui DAGON[1], așezându‑l lângă acesta.3Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, așdodiții au văzut că DAGON era căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI. Ei l‑au luat pe DAGON și l‑au pus înapoi la locul lui.4A doua zi, sculându‑se dis‑de‑dimineață, au văzut că DAGON era din nou căzut cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI. De data aceasta, capul lui DAGON și ambele sale mâini erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el.5De aceea, până în ziua aceasta, preoții lui DAGON și toți cei ce intră în templul lui din Așdod nu calcă pe prag.6Mâna DOMNULUI apăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind cu bube Așdodul și teritoriile sale.7Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui DAGON, zeul nostru.“8Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i‑au întrebat: – Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel? Ei au răspuns: – Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.9După ce l‑au dus acolo, mâna DOMNULUI a fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare. DOMNUL a lovit oamenii din cetate cu o mulțime de bube, de la copil și până la bătrân.10Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!“11Astfel, ei au trimis să‑i strângă laolaltă pe toți domnitorii filistenilor și le‑au zis: „Trimiteți înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și poporul nostru.“ Căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna DOMNULUI apăsa foarte greu acolo.12Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar strigătul cetății după ajutor se înălța până la ceruri.