1.Mose 14

Neue evangelistische Übersetzung

von Karl-Heinz Vanheiden
1 In dieser Zeit führten die Könige Amrafel von Schinar, Arjoch von Ellasar, Kedor-Laomer von Elam sowie der Völkerkönig Tidal[1]2 Krieg gegen die Könige Bera von Sodom, Birscha von Gomorra, Schinab von Adma, Schemeber von Zebojim und den König von Bela, das heute Zoar heißt.[2]3 Diese fünf hatten sich verbündet und waren in das Tal Siddim gezogen, wo heute das Salzmeer[3] ist.4 Zwölf Jahre waren sie Kedor-Laomer untertan gewesen, doch im dreizehnten hatten sie gegen seine Herrschaft rebelliert.5 Jetzt im vierzehnten Jahr rückten Kedor-Laomer und die mit ihm verbündeten Könige heran. Zuerst besiegten sie die Refaïter bei Aschterot-Karnajim,[4] die Susiter bei Ham,[5] die Emiter in der Ebene von Kirjatajim[6]6 und die Horiter, die im Bergland von Seïr[7] bis nach El-Paran am Rand der Wüste lebten.7 Dann zogen sie ‹in nordwestlicher Richtung› bis nach En-Mischpat, das jetzt Kadesch[8] heißt, und verwüsteten das ganze Gebiet der Amalekiter und auch die Gegend von Hazezon-Tamar,[9] die von Amoritern[10] besiedelt war.8 Im Tal Siddim stellten sich ihnen die fünf Stadtkönige entgegen9 und kämpften gegen die vier angreifenden Könige.10 Nun war das Siddimtal voll von Asphaltgruben,[11] und als die Könige von Sodom und Gomorra flohen, gerieten sie da hinein. Die anderen Könige flohen ins Gebirge.11 Die Sieger plünderten Sodom und Gomorra und nahmen alle Lebensmittelvorräte mit.12 Auch Abrams Neffen Lot, der inzwischen in Sodom wohnte, schleppten sie mit und dazu seinen ganzen Besitz.13 Einer von denen, die entkommen konnten, berichtete dem Hebräer Abram, was geschehen war. Abram wohnte damals noch unter den Terebinthen des Amoriters Mamre. Das war ein Bruder von Eschkol und Aner, Abrams Verbündeten.14 Als Abram hörte, dass sein Neffe in Gefangenschaft geraten war, rief er seine Gefolgsleute zusammen, solche, die in seinen Zelten geboren waren, insgesamt 318 Mann.[12] Mit ihnen verfolgte er den Heerhaufen. In Dan[13] holte er sie ein15 und überfiel sie in der Nacht. Er hatte seine Männer in zwei Gruppen geteilt. So schlug er sie in die Flucht und verfolgte sie noch bis nach Hoba, das nördlich von Damaskus liegt.16 Er nahm ihnen die ganze Beute ab und befreite seinen Neffen Lot, die Frauen und alle anderen Gefangenen.17 Als Abram nach seinem Sieg über Kedor-Laomer und die anderen Könige zurückkehrte, zog ihm der König von Sodom entgegen ins Schawetal, das heute Königstal[14] heißt. (2Sam 18,18)18 Auch Melchisedek,[15] der König von Salem,[16] kam dorthin und brachte Brot und Wein mit. Er war Priester Gottes, des Höchsten, (Ps 76,3; Hebr 7,2)19 und segnete Abram. Er sagte: „Gesegnet sei Abram von Gott, dem Höchsten, dem Himmel und Erde gehören.20 Und gepriesen sei Gott, der Höchste, der deine Feinde dir ausgeliefert hat.“ Abram gab ihm den zehnten Teil von aller Beute.21 Da sagte der König von Sodom zu Abram: „Gib mir meine Leute zurück, alles andere kannst du behalten!“22 Doch Abram hob seine Hand und sagte: „Ich schwöre bei Jahwe, bei Gott, dem Höchsten, dem Himmel und Erde gehören:23 Nicht einen Faden oder Schuhriemen werde ich von dem behalten, was dir gehört! Du sollst niemals sagen können: 'Ich habe Abram reich gemacht.'24 Ich nehme nichts für mich. Nur das behalte ich, was meine Männer verzehrt haben und was meinen Bundesgenossen Aner, Eschkol und Mamre zusteht. Die sollen ihren Anteil an der Beute erhalten.“

1.Mose 14

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 În zilele lui Amrafel, regele Șinarului[1], a lui Ariok, regele Elasarului, a lui Chedorlaomer, regele Elamului, și a lui Tidal, regele Goyimului, s‑a întâmplat că2 ei au pornit la luptă împotriva lui Bera, regele Sodomei, a lui Birșa, regele Gomorei, a lui Șinab, regele Admei, a lui Șemeber, regele Țeboimului, și împotriva regelui Belei (care este Țoarul).3 Toți aceștia din urmă s‑au unit în valea Sidimului, adică Marea Sărată[2].4 Ei îl slujiseră pe Chedorlaomer timp de doisprezece ani, dar în al treisprezecelea an s‑au răsculat.5 În al paisprezecelea an, Chedorlaomer și regii care erau cu el au venit și i‑au învins pe refaiți la Aștarot-Karnaim, pe zuziți la Ham, pe emiți la Șave Chiriatayim6 și pe horiți la muntele lor, din Seir până la El‑Paran, care este lângă pustie.7 Apoi s‑au întors și au venit la En‑Mișpat sau Kadeș, unde au cucerit tot teritoriul amalekiților, precum și pe amoriții care locuiau în Hațațon-Tamar.8 Atunci regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Țeboimului și regele Belei (care este Țoarul), au ieșit și s‑au pregătit de luptă, în valea Sidimului,9 împotriva lui Chedorlaomer, regele Elamului, a lui Tidal, regele Goyimului, a lui Amrafel, regele Șinarului și a lui Ariok, regele Elasarului – patru regi împotriva a cinci.10 Valea Sidimului era plină de gropi cu smoală. Regii Sodomei și Gomorei au fugit și au căzut în ele, iar cei rămași au fugit înspre dealuri.11 Cei patru regi au luat toate bunurile Sodomei și Gomorei, precum și toată hrana acestora, și au plecat.12 Ei l‑au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Avram, împreună cu bunurile lui, și au plecat (Lot locuia în Sodoma).13 Un om care a scăpat cu viață a venit și i‑a spus acest lucru lui Avram, evreul, care locuia lângă stejarii amoritului Mamre, fratele[3] lui Eșcol și al lui Aner. Aceștia erau aliați cu Avram prin legământ.14 Când a auzit Avram că nepotul său fusese luat captiv, și‑a mobilizat cei trei sute optsprezece oameni instruiți pentru luptă, născuți în casa lui, și i‑a urmărit pe regi până la Dan.15 Apoi și‑a împărțit slujitorii în timpul nopții, i‑a învins pe regi și i‑a urmărit până la Hoba, care este la nord[4] de Damasc.16 Avram a adus înapoi toate bunurile. L‑a adus înapoi și pe nepotul său, Lot, împreună cu toate bunurile lui, precum și pe femei și pe ceilalți oameni.17 După ce Avram s‑a întors de la înfrângerea lui Chedorlaomer și a regilor care erau cu el, regele din Sodoma i‑a ieșit în întâmpinare în valea Șave, adică Valea Regelui.18 Melchisedek, regele Salemului[5], a adus pâine și vin. Acesta era preot al Dumnezeului cel Preaînalt[6].19 El l‑a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul[7] cerurilor și al pământului,20 și binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care i‑a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!“ Și Avram i‑a dat zeciuială din toate.21 Apoi regele din Sodoma i‑a zis lui Avram: – Dă‑mi oamenii și păstrează bunurile pentru tine.22 Dar Avram i‑a răspuns regelui din Sodoma: – I‑am jurat DOMNULUI, Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul cerurilor și al pământului,23 că nu voi lua nici măcar un fir de ață sau o curea de sanda din ceea ce este al tău, pentru ca să nu spui că l‑ai îmbogățit pe Avram.24 Eu nu voi lua nimic, în afară de ceea ce au mâncat oamenii mei și de partea celor care au mers împreună cu mine – Aner, Eșkol și Mamre. Ei să‑și ia partea lor.