Website too slow? Load as basic HTML.

Romans 11

Noua traducere în limba românã

1 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? Nicidecum! Eu însumi sunt un israelit, un urmaş al lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“[1] 4 Însă ce i-a răspuns Dumnezeu[2]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“ 5 Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, 6 iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. 7 Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar cei rămaşi au fost împietriţi, 8 aşa cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală, ochi să nu vadă şi urechi să nu audă, până în ziua de astăzi.“[3] 9 Iar David spune: „Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ, într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire! 10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se înconvoaie mereu spinarea!“[4] 11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? Nicidecum, ci, datorită păcatului lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cât de mult va însemna plinătatea întoarcerii lor?! 13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor, în măsura în care eu sunt un apostol pentru neamuri: eu îmi glorific slujirea 14 pentru a-mi face propriul popor gelos şi astfel să-i salvez pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea pentru lume, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! 16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt[5]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte. 17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai devenit părtaş la rădăcina[6] bogată a măslinului, 18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! 22 Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. 24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu atât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin. 25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină[7], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel este împietrit pentru un timp, până când numărul complet al neamurilor va veni la Dumnezeu. 26 Şi astfel[8] tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Eliberatorul va veni din Sion; El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta este legământul Meu cu ei, când le voi şterge păcatele.“[9] 28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani de dragul vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi de dragul patriarhilor lor, 29 pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)[10] îndurare, 32 pentru că Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi. 33 O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi[11] cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! 34 „Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui?[12] 35 Cine I-a dat vreodată ceva, ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“[13] 36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.