1Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți.2Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere.3Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să‑și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s‑au supus dreptății lui Dumnezeu.4Căci Cristos este împlinirea[1] Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.
Mântuirea este pentru toți cei care cred
5Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care le face va trăi prin ele.“[2] (Lev 18:5)6Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?»“[3] – adică pentru a‑L coborî pe Cristos – (Deut 30:12)7„sau: «Cine va coborî în Adânc[4]?»“[5] – adică pentru a‑L ridica pe Cristos dintre cei morți! (Gen 1:2; Gen 7:11; Deut 30:13)8Și atunci, ce spune ea? „Cuvântul este aproape de tine; este în gura ta și în inima ta.“[6] Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l predicăm. (Deut 30:14)9Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn[7] și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. (Ex 3:14)10Căci cu inima omul crede ca să primească dreptatea și cu gura mărturisește ca să primească mântuirea.[8]11Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine.“[9]12Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce‑L cheamă.13Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“[10] (Ioel 2:32)14Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n‑au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n‑au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva?15Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“[11] (Is 52:7; Naum 1:15)16Însă nu toți au ascultat de Evanghelie, pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“[12] (Is 53:1)17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.[13]18Însă eu întreb: n‑au auzit ei? Ba da! „Răsunetul lor a străbătut întreg pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“[14] (Ps 19:4)19Însă eu întreb: oare n‑a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune: „Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un neam; vă voi mânia printr‑un neam fără pricepere.“[15] (Deut 32:21)20Iar Isaia este atât de îndrăzneț, încât spune: „M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau; M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“[16]21Însă, despre Israel, spune: „Toată ziua Mi‑am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor.“[17] (Is 65:2)