1DOAMNE, nu mă mai mustra în mânia Ta și nu mă mai disciplina în furia Ta!2Căci săgețile Tale m‑au străpuns, mâna Ta a coborât asupra mea.3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu, niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc, ca o povară grea; sunt prea grele pentru mine.5Rănile mele duhnesc, putrezesc, din cauza nebuniei mele.6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit. Toată ziua umblu bocind.7Coapsele‑mi sunt pline de arsuri, nu mai este nimic sănătos în trupul meu!8Sunt atât de slăbit și de zdrobit! Mă tânguiesc din cauza suspinelor inimii mele.9Stăpâne, știi toate dorințele mele, iar suspinele mele nu‑ți sunt ascunse!10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc, nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea, cei apropiați mie stau deoparte.12Cei ce caută să‑mi ia viața își întind cursele; cei ce‑mi doresc răul pun la cale sfârșitul meu și toată ziua urzesc numai înșelătorii.13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd; ca un mut care nu‑și deschide gura!14Am ajuns ca omul care nu aude și a cărui gură nu mai are răspuns.15Totuși, nădăjduiesc în Tine, DOAMNE! Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea, atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“17Chiar acum sunt gata să mă împiedic, iar durerea mă însoțește întotdeauna.18Îmi mărturisesc nelegiuirea; păcatul meu mă frământă.19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață[1], și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.20Cei ce răsplătesc binele cu rău mi se opun, când eu urmăresc binele.21Nu mă părăsi, DOAMNE! Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!22Vino degrabă în ajutorul meu, Stăpâne, Mântuirea mea!