Website too slow? Load as basic HTML.

Matthew 14

Noua traducere în limba românã

1 În vremea aceea tetrarhul Irod[1] a auzit veşti despre Isus 2 şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“ 3 Căci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei[2], soţia lui Filip, fratele său, 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“[3] 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. 6 Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod, 7 aşa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut 10 şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus. 13 Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, casă fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15 Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce! 16 Însă Isus le-a zis: – Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce! 17 Ei I-au răspuns: – N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. 18 El le-a zis: – Aduceţi-le aici, la Mine! 19 A poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 22 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii[4] de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă. 25 În a patra strajă a nopţii[5], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică. 27 Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: – Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi! 28 Petru I-a răspuns: – Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape! 29 Isus i-a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: – Doamne, salvează-mă! 31 Isus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis: – Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit? 32 După ce s-au suit în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ 34 Au traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea, au fost vindecaţi.