1– Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roșii din Boțra?! Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos, pășind atât de plin de putere?! – Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate și Care am putere să izbăvesc!2– De ce‑Ți sunt hainele roșii și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc?3– Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine. Le‑am călcat în mânia Mea, le‑am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi‑a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le‑am pătat.4Căci ziua răzbunării era în inima Mea și anul răscumpărării Mele sosise.5M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie și mânia Mea M‑a sprijinit.6Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le‑am îmbătat în furia Mea și le‑am vărsat sângele pe pământ.
Laudă și mărturisire
7Voi vesti îndurările DOMNULUI și isprăvile DOMNULUI, potrivit cu tot ceea ce a făcut DOMNUL pentru noi. Voi vesti marea Lui bunătate față de Casa lui Israel, pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale și potrivit bogăției îndurării Lui.8El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu, fiii care nu vor trăda“; și astfel El a devenit Mântuitorul lor.9Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,[1] iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit. În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat; i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime.10Dar ei s‑au răzvrătit și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El S‑a făcut dușmanul lor și a luptat El Însuși împotriva lor.11Atunci ei și‑au adus aminte[2] de zilele străvechi, când Moise Îi conducea poporul. Unde este Acela Care i‑a scos din mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt,12Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț la dreapta lui Moise, Acela Care a despărțit apele înaintea lor pentru a‑Și face un renume veșnic,13Acela Care i‑a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie, ei nu s‑au împiedicat14și asemenea unor vite care coboară în vale, așa i‑a condus Duhul DOMNULUI la odihnă. În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul, pentru a‑Ți face un Nume măreț.15Privește din ceruri și vezi, din Locuința Ta sfântă și măreață! Unde‑Ți sunt râvna și puterea? Fiorul Tău lăuntric și mila Ta s‑au retras de la mine.16Totuși, Tu ești Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaște, chiar dacă Israel nu ne recunoaște; Tu, DOAMNE, ești Tatăl nostru, din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“!17De ce, DOAMNE, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne‑ai împietrit inimile, ca să nu mai avem teamă de Tine? Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi, de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire!18Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale; vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.19Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai, ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.[3]