Iov 19

Noua Traducere Românească

de la Biblica
1 Iov a răspuns și a zis:2 „Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi cu vorbe?3 De zece ori[1] m‑ați batjocorit. Nu v‑a fost rușine să mă insultați.4 Dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.5 Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,6 să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine și m‑a înconjurat cu lațul Lui.7 Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde; strig după ajutor, dar nu este dreptate.8 El mi‑a tăiat calea și nu mai pot trece, El mi‑a învăluit cărările în întuneric.9 M‑a dezbrăcat de gloria mea și mi‑a smuls coroana de pe cap.10 Mă dărâmă de jur împrejur și sunt dus; îmi smulge speranța ca pe un copac.11 Mânia Lui s‑a aprins împotriva mea; mă consideră unul dintre vrăjmașii Săi.12 Oștile Lui pornesc în forță, au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine, și‑au așezat tabăra în jurul cortului meu.13 Mi‑a îndepărtat frații de mine, cunoscuții mei s‑au înstrăinat de mine.14 Rudele mele m‑au părăsit, și prietenii m‑au uitat.15 Sunt un străin pentru oaspeții și roabele[2] mele; în ochii lor sunt un necunoscut. (Iov 31:13)16 Îmi chem slujitorul, dar el nu‑mi răspunde, deși caut bunăvoința lui cu gura mea.17 Suflarea mea stârnește repulsie soției mele, și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.[3]18 Chiar și copiii mă resping; când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.19 Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc; cei pe care‑i iubesc s‑au întors împotriva mea.20 Mi se lipesc oasele de carne; n‑am rămas decât cu pielea dinților mei.21 Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine, pentru că m‑a lovit mâna lui Dumnezeu!22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă mulțumiți cu carnea mea?23 O, aș vrea să‑mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul,24 să fie săpate în stâncă pentru totdeauna, cu o daltă de fier și cu plumb!25 Dar eu știu că Răscumpărătorul[4] meu este viu și că, la urmă, va sta pe țărână.26 Chiar după ce pielea mi‑a fost nimicită, în trup fiind[5], Îl voi vedea pe Dumnezeu.27 Îl voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei, și nu‑mi va mai fi un străin[6]! Mi se mistuie rărunchii înăuntrul meu.[7]28 Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?» Și astfel rădăcina adevărului va fi găsită în mine.29 Temeți‑vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să știți că există o judecată.“