Galatians 3

Noua Traducere Românească

1 O, galateni nesăbuiți[1]! Cine v‑a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost înfățișat ca răstignit!2 Un singur lucru doresc să aflu de la voi: ați primit Duhul prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?3 Sunteți chiar atât de nesăbuiți? După ce ați început în Duhul, sfârșiți acum în fire?4 Ați suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba!5 Prin urmare, Cel Ce vă oferă Duhul și înfăptuiește minuni între voi face acestea prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?6 Tot astfel, „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate.“[2] (Ge 15:6)7 Înțelegeți deci că cei ce cred[3], aceia sunt fii ai lui Avraam!8 Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, i‑a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile!“[4] (Ge 12:3; Ge 18:18; Ge 22:18)9 Astfel, cei ce cred sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.10 Căci cei ce se bazează pe faptele Legii[5] sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă!“[6] (De 27:26)11 Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“[7], (Hab 2:4)12 iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le face va trăi prin ele.“[8] (Le 18:5)13 Cristos ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“[9] (De 21:23)14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să vină la neamuri, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.15 Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu‑l anulează sau adaugă ceva la el.16 Acum, promisiunile i‑au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Scriptura nu spune „și semințelor“, ca și cum ar fi mai multe, ci ca și cum ar fi una: „și seminței tale“[10], care este Cristos. (Ge 12:7; Ge 13:15; Ge 24:7)17 Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, și astfel să anuleze promisiunea.18 Căci dacă moștenirea este prin Lege, atunci nu mai este prin promisiune. Însă Dumnezeu i‑a dăruit‑o lui Avraam prin promisiune.19 Atunci Legea pentru ce este? Ea a fost adăugată pentru abateri, până când avea să vină Sămânța Căreia I‑a fost făcută promisiunea, fiind dată[11] prin îngeri în mâna unui mijlocitor.[12]20 Însă mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este Unul Singur.21 Este, așadar, Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci cu adevărat dreptatea ar fi venit prin Lege,22 însă Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea prin credința în Cristos Isus să fie dată celor ce cred.23 Înainte de a veni credința, noi eram sub paza Legii, închiși până când avea să fie descoperită credința.24 Astfel, Legea a fost îndrumătorul[13] nostru spre[14] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință.25 Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos.27 Fiindcă toți câți ați fost botezați în Cristos, v‑ați îmbrăcat cu Cristos.28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți sunteți una în Cristos Isus.29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiunea făcută.