1În luna a șaptea, în timp ce fiii lui Israel se aflau deja în cetățile lor, poporul s‑a strâns ca un singur om la Ierusalim.2Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile‑de‑tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.3Deși le era groază de popoarele din țară, au ridicat altarul pe temeliile lui și au adus pe el arderi‑de‑tot DOMNULUI, arderi‑de‑tot de dimineață și de seară.4Apoi au ținut Sărbătoarea Corturilor, după cum este scris, și au adus zi de zi arderi‑de‑tot, după numărul hotărât pentru fiecare zi.5După aceea, au adus arderile‑de‑tot continue și jertfele pentru lunile noi[1], jertfele pentru toate sărbătorile sfinte ale DOMNULUI și jertfele fiecăruia care oferea un dar de bunăvoie DOMNULUI. (Num 28:11)6Au început să aducă DOMNULUI arderile‑de‑tot din prima zi a lunii a șaptea, pe când Templul[2] DOMNULUI nu avea încă temelia așezată.
Așezarea temeliilor Casei Domnului
7Le‑au dat argint cioplitorilor în piatră și tâmplarilor, și mâncare, băutură și ulei sidonienilor și tyrienilor, ca să aducă lemn de cedru pe mare, din Liban până la Iafo, potrivit cu încuviințarea pe care le‑a dat‑o Cirus, împăratul Persiei.8În al doilea an de la sosirea lor la Casa lui Dumnezeu, la Ierusalim, în luna a doua, Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, Iosua, fiul lui Ioțadak, împreună cu restul fraților lor – preoții, leviții și toți cei care s‑au întors din captivitate la Ierusalim – s‑au apucat de lucru și i‑au numit pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea de la Casa DOMNULUI.9Iosua împreună cu fiii și cu frații lui, Kadmiel împreună cu fiii lui (urmași ai lui Iehuda[3]), precum și fiii lui Henadad împreună cu fiii lor și cu frații lor, leviții, s‑au unit cu toții ca să‑i supravegheze pe cei ce făceau lucrarea la Casa lui Dumnezeu. (Ezra 2:40)10Când constructorii au pus temeliile Casei DOMNULUI, preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, erau pregătiți să‑L laude pe DOMNUL cu trâmbițele, iar leviții, fiii lui Asaf, cu chimvalele, potrivit îndrumărilor lui David, regele lui Israel.11Ei au răspuns, lăudându‑L pe DOMNUL și mulțumindu‑I: „Căci este bun, căci în veac ține îndurarea[4] Lui[5] față de Israel“. Și tot poporul a scos un mare strigăt de bucurie, lăudându‑L pe DOMNUL pentru faptul că fuseseră așezate temeliile Casei DOMNULUI.12Mulți dintre preoți, leviți și căpetenii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi pe temeliile ei, plângeau în hohote la vederea acestei Case, în timp ce mulți alții își înălțau glasul, strigând de bucurie.13Glasul celor din popor care strigau de bucurie nu se putea deosebi de glasul celor din popor care plângeau, căci poporul striga de bucurie atât de tare, încât glasul lui se auzea până departe.