1Căci fiecare mare preot luat dintre oameni este pus responsabil pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă atât daruri, cât și jertfe pentru păcate.2El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, pentru că el însuși este cuprins de slăbiciune.3Și din cauza acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât și pentru ale poporului.4Și nimeni nu își ia această cinste singur, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron.5Tot astfel și Cristos, nu S‑a slăvit pe Sine pentru a fi făcut Mare Preot, ci Cel Ce L‑a slăvit I‑a spus: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te‑am născut!“[1], (Ps 2:7)6așa cum spune și în altă parte: „Tu ești Preot pe veci, după felul lui Melchisedek.“[2] (Ps 110:4)7El este Acela Care, în zilele trupului Său pământesc[3], aducând rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și cu lacrimi către Cel Care putea să‑L scape de la moarte, și, fiind ascultat datorită evlaviei Sale,8cu toate că era Fiu, a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le‑a suferit9și, fiind făcut desăvârșit, a devenit autorul unei mântuiri veșnice pentru toți cei care ascultă de El,10fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, după felul lui Melchisedek.
Avertizare împotriva apostaziei
11Cu privire la aceasta, cuvintele noastre sunt multe și greu de explicat, pentru că ați ajuns leneși la auz.12Căci voi, deși trebuia să fiți deja învățători, aveți nevoie din nou de cineva care să vă învețe principiile[4] elementare ale cuvintelor[5] lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. (Fapte 7:38; Ro 3:2; 1 Pe 4:11)13Căci oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în ce privește învățătura despre dreptate, fiindcă este un copilaș.14Însă hrana tare este pentru cei maturi, pentru aceia care au discernământul obișnuit, prin practică, să distingă binele și răul.