1Acești trei oameni au încetat să‑i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept.[1]2Atunci Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din clanul lui Ram, s‑a aprins de mânie. El s‑a mâniat pentru că acesta se îndreptățea pe sine înaintea lui Dumnezeu.3S‑a aprins de mânie și pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceștia nu mai găseau nimic de răspuns și totuși îl condamnau pe Iov.4Elihu așteptase să‑i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceștia erau mai în vârstă decât el.5Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s‑a mâniat.6Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis: „Eu sunt tânăr, iar voi sunteți în vârstă. De aceea m‑am ferit și m‑am temut să vă spun părerea mea.7Mi‑am zis: «Să vorbească zilele, și mulțimea anilor să facă cunoscută înțelepciunea!»8Dar există un Duh în om, suflarea Celui Atotputernic, care‑i dă pricepere.9Nu vârsta te face înțelept, nu bătrânețea te face să înțelegi ce este drept.10De aceea zic: «Ascultați‑mă! Îmi voi spune și eu părerea!»11Iată, v‑am așteptat cuvintele, v‑am ascultat rostirile pricepute în timp ce vă căutați vorbele.12V‑am ascultat cu atenție și iată că niciunul nu a dovedit că Iov a greșit, niciunul dintre voi nu a răspuns cuvintelor lui.13Să nu spuneți: «Am găsit înțelepciunea. Să‑l confrunte Dumnezeu, nu un om.»14El nu și‑a îndreptat cuvintele împotriva mea și nu‑i voi răspunde folosind cuvântările voastre.15Sunt înspăimântați, nu mai răspund nimic; au rămas fără cuvinte.16Și am așteptat. Dar pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau acolo fără să răspundă,17voi răspunde și eu, la rândul meu, îmi voi spune și eu părerea.18Căci sunt plin de cuvinte; duhul pântecului meu nu‑mi dă pace.19Iată că pântecul meu este ca un vin care n‑a fost aerisit[2], ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.20Voi vorbi ca să găsesc ușurare. Îmi voi deschide gura și voi răspunde.21Nu voi fi părtinitor, nu voi linguși pe nimeni.22Nici nu știu să lingușesc; Creatorul meu m‑ar lua într‑o clipă.
1So the three men stopped answering Job, because he thought he was right.2But Elihu the Buzite was very angry with Job. That’s because Job said he himself was right instead of God. Elihu was the son of Barakel. He was from the family of Ram.3Elihu was also very angry with Job’s three friends. They hadn’t found any way to prove that Job was wrong. But they still said he was guilty.4Elihu had waited before he spoke to Job. That’s because the others were older than he was.5But he saw that the three men didn’t have anything more to say. So he was very angry.6Elihu the Buzite, the son of Barakel, said, ‘I’m young, and you are old. So I was afraid to tell you what I know.7I thought, “Those who are older should speak first. Those who have lived for many years should teach people how to be wise.”8But the spirit in people gives them understanding. The breath of the Mighty One gives them wisdom.9Older people aren’t the only ones who are wise. They aren’t the only ones who understand what is right.10‘So I’m saying you should listen to me. I’ll tell you what I know.11I waited while you men spoke. I listened to your reasoning. While you were searching for words,12I paid careful attention to you. But not one of you has proved that Job is wrong. None of you has answered his arguments.13Don’t claim, “We have enough wisdom to answer Job.” Let God, not a mere man, prove that he’s wrong.14Job hasn’t directed his words against me. I won’t answer him with your arguments.15‘Job, these men are afraid. They don’t have anything else to say. They’ve run out of words.16Do I have to keep on waiting, now that they are silent? They are just standing there with nothing to say.17I too have something to say. I too will tell what I know.18I’m full of words. My spirit inside me forces me to speak.19Inside I’m like wine that is bottled up. I’m like new wineskins ready to burst.20I must speak so I can feel better. I must open my mouth and reply.21I’ll treat everyone the same. I won’t praise anyone without meaning it.22If I weren’t honest when I praised people, my Maker would soon take me from this life.