Iov 31 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu‑mi ațintesc privirea asupra unei fecioare. 2 Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus și ce moștenire am de la Cel Atotputernic din înălțimi? 3 Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept, și dezastrul pentru cei ce săvârșesc nelegiuirea? 4 Oare nu vede El căile mele și nu‑mi numără El toți pașii? 5 Dacă am umblat cu minciună, și piciorul meu s‑a grăbit spre înșelătorie, 6 atunci să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății și‑mi va cunoaște integritatea! 7 Dacă pașii mi s‑au abătut de pe cale, dacă inima mi‑a urmat ochii și dacă mi s‑au pângărit mâinile, 8 atunci alții să mănânce ce am semănat, și roadele mele să fie smulse din rădăcini. 9 Dacă mi‑a fost amăgită inima de vreo femeie și dacă am pândit la ușa semenului meu, 10 atunci soția mea să macine pentru altul, și alții să se culce cu ea. 11 Acesta ar fi fost un desfrâu, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat. 12 Ar fi fost un foc care ar fi mistuit până la Locul Nimicirii^[1] și care mi‑ar fi dezrădăcinat tot secerișul. 13 Dacă am respins dreptul robului meu sau al roabei mele, în disputa lor cu mine, 14 ce voi face când Se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El? 15 Cel Ce m‑a făcut pe mine în pântece, nu i‑a făcut și pe ei? Oare nu Același ne‑a întocmit în pântecele mamelor noastre? 16 Dacă n‑am dat celui sărac ce‑mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei, 17 dacă mi‑am mâncat bucata de pâine de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, – 18 eu care, din tinerețe, l‑am crescut ca un tată și din pântecul mamei mele am călăuzit‑o pe văduvă, – 19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte, 20 iar inima lui nu m‑a binecuvântat atunci când l‑am încălzit cu lâna oilor mele, 21 dacă mi‑am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății, 22 atunci să‑mi cadă umărul de la locul lui și să‑mi fie smulsă mâna din încheietură. 23 Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu și nu puteam să înfrunt măreția Sa. 24 Dacă mi‑am pus încrederea în aur sau dacă am zis aurului curat: «Tu ești încrederea mea!», 25 dacă m‑am bucurat că averea mea este mare și că mâna mea a adunat mult, 26 dacă am privit soarele când strălucea sau luna mișcându‑se în splendoarea ei 27 și mi s‑a amăgit inima în taină, dacă le‑am dat sărutări, ducându‑mi mâna la gură, 28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus. 29 Dacă m‑am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi‑a părut bine când a venit necazul peste el, 30 dacă mi‑am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste viața lui, 31 dacă oamenii din cortul meu n‑au zis niciodată: «Cine nu s‑a săturat din carnea lui?», 32 – străinul însă n‑a rămas în drum peste noapte, și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, – 33 dacă mi‑am acoperit fărădelegile ca Adam, zăvorându‑mi nelegiuirea în sân 34 pentru că m‑aș fi îngrozit de mulțime, iar disprețul clanurilor m‑ar fi înspăimântat, tăcând și neîndrăznind să ies afară… 35 Oh! De‑aș găsi pe cineva să mă asculte! Iată, îmi semnez acum apărarea! Să‑mi răspundă Cel Atotputernic! Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză. 36 O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană. 37 Îi voi da socoteală de toți pașii mei, mă voi apropia de El ca un conducător. 38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună, 39 dacă i‑am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i‑am dat la moarte pe proprietarii lui, 40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.

New International Reader’s Version

de la Biblica

1 ‘I made an agreement with my eyes. I promised not to look at a young woman with impure thoughts. 2 What do we receive from God above? What do we get from the Mighty One in heaven? 3 Sinful people are destroyed. Trouble comes to those who do what is wrong. 4 Doesn’t God see how I live? Doesn’t he count every step I take? 5 ‘I haven’t told any lies. My feet haven’t hurried to cheat others. 6 So let God weigh me in honest scales. Then he’ll know I haven’t done anything wrong. 7 Suppose my steps have turned away from the right path. Suppose my heart has wanted what my eyes have seen. Or suppose my hands have become “unclean”. 8 Then may others eat what I’ve planted. May my crops be pulled up by the roots. 9 ‘Suppose my heart has been tempted by a woman. Or suppose I’ve prowled around my neighbour’s home. 10 Then may my wife grind another man’s corn. May other men sleep with her. 11 Wanting another woman would have been an evil thing. It would have been a sin that should be judged. 12 It’s like a fire that burns down to the grave. It would have caused my crops to be pulled up by the roots. 13 ‘Suppose I haven’t treated any of my male and female servants fairly when they’ve brought charges against me. 14 Then what will I do when God opposes me? What answer will I give him when he asks me to explain myself? 15 Didn’t he who made me make my servants also? Didn’t the same God form us inside our mothers? 16 ‘I haven’t said no to what poor people have wanted. I haven’t let widows lose their hope. 17 I haven’t kept my bread to myself. I’ve shared it with children whose fathers had died. 18 From the time I was young, I’ve helped those widows. I’ve raised those children as a father would. 19 Suppose I’ve seen people dying because they didn’t have enough clothes. I’ve seen needy people who didn’t have enough to keep warm. 20 And they didn’t give me their blessing when I warmed them with wool from my sheep. 21 Suppose I’ve raised my hand against children whose fathers have died. And I did it because I knew I had power in the courts. 22 Then let my arm fall from my shoulder. Let it be broken off at the joint. 23 I was afraid God would destroy me. His glory terrifies me. So I’d never do things like that. 24 ‘Suppose I’ve put my trust in gold. I’ve said to pure gold, “You make me feel secure.” 25 And I’m happy because I’m so wealthy. I’m glad because my hands have earned so much. 26 Suppose I’ve worshipped the sun in all its glory. I’ve bowed down to the moon in all its beauty. 27 My heart has been secretly tempted. My hand has thrown kisses to the sun and moon. 28 Then these things would have been sins that should be judged. And I wouldn’t have been faithful to God in heaven. 29 ‘I wasn’t happy when hard times came to my enemies. I didn’t enjoy seeing the trouble they had. 30 I didn’t allow my mouth to sin by asking for bad things to happen to them. 31 The workers in my house always said, “Job always gives plenty of food to everyone.” 32 No stranger ever had to spend the night in the street. My door was always open to travellers. 33 I didn’t hide my sin as other people do. I didn’t hide my guilt in my heart. 34 I was never afraid of the crowd. I never worried that my relatives might hate me. I didn’t have to keep quiet or stay inside. 35 ‘I wish someone would listen to me! I’m signing my name to everything I’ve said. I hope the Mighty One will give me his answer. I hope the one who brings charges against me will write them down. 36 I’ll wear them on my shoulder. I’ll put them on my head like a crown. 37 I’ll give that person a report of every step I take. I’ll present it to him like I would to a ruler. 38 ‘Suppose my land cries out against me. And all its soil is wet with tears. 39 Suppose I’ve used up its crops without paying for them. Or I’ve broken the spirit of its tenants. 40 Then let thorns grow instead of wheat. Let stinkweed come up instead of barley.’ The words of Job end here.