Iov 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce așteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc? 2 Oamenii mută hotarele, iau turme cu forța și apoi le pasc. 3 Iau măgarul orfanului, iau drept garanție boul văduvei. 4 Îmbrâncesc de pe cale pe cei nevoiași și silesc pe toți săracii țării să se ascundă. 5 Iată, ca măgarii sălbatici în pustie, așa ies aceștia la lucru. Ei caută hrană; în deșert este mâncare pentru copii. 6 Culeg pe câmp nutrețul lui^[1] și răscolesc via celui rău. 7 Înnoptează goi, lipsiți de îmbrăcăminte și fără învelitoare împotriva frigului. 8 Sunt pătrunși de ploaia munților și se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost. 9 Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept garanție. 10 Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi. 11 Extrag ulei între șirurile lor de măslini^[2], calcă teascurile, dar le este sete. 12 Bărbații din cetate gem, și sufletele celor înjunghiați strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia seama la nenorocire. 13 Sunt alții care se răzvrătesc împotriva luminii, care nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei. 14 Ucigașul se scoală când se ivește lumina și omoară pe cel sărac și nevoiaș, iar în timpul nopții este ca un hoț. 15 Ochii celui adulter pândește amurgul, zicând: «Nimeni nu mă va vedea!» și își acoperă fața. 16 Ei sparg case pe întuneric, iar în timpul zilei stau închiși. Ei nu cunosc lumina. 17 Căci pentru toți aceștia, dimineața este o umbră a morții, deoarece sunt prieteni cu spaimele umbrei morții. 18 Ei sunt iuți ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor. 19 Seceta și căldura înhață apele zăpezii, iar Locuința Morților îi înhață pe cei ce‑au păcătuit. 20 Pântecul mamei îi uită și viermele îi găsește gustoși. Nimeni nu‑și mai aduce aminte de ei. Astfel, nedreptatea este zdrobită ca un copac. 21 Ei pradă femeia fără copii și nu fac niciun bine văduvei. 22 Totuși, prin puterea Sa, El îi înlătură pe cei măreți; când Se ridică El, ei nu se mai încred în viața lor. 23 El le dă siguranță și sunt sprijiniți; ochii Lui sunt asupra căilor lor. 24 Sunt înălțați pentru puțină vreme, dar apoi trec. Sunt doborâți și adunați ca toți ceilalți; sunt tăiați ca spicele de grâu. 25 Dacă nu este așa, cine poate dovedi că mint și cine‑mi poate nimici vorbele?“

New International Reader’s Version

de la Biblica

1 ‘Why doesn’t the Mighty One set a time for judging sinful people? Why do those who know him have to keep waiting for that day? 2 People move their neighbour’s boundary stones. They steal their neighbour’s flocks. 3 They take away the donkeys that belong to children whose fathers have died. They take a widow’s ox until she has paid what she owes. 4 They push those who are needy out of their way. They force all the poor people in the land to go into hiding. 5 The poor are like wild donkeys in the desert. They have to go around looking for food. The dry and empty land provides the only food for their children. 6 The poor go to the fields and get a little corn. They gather up what is left in the vineyards of sinners. 7 The poor don’t have any clothes. So they spend the night naked. They don’t have anything to cover themselves in the cold. 8 They are soaked by mountain rains. They hug the rocks because they don’t have anything to keep them warm. 9 Children whose fathers have died are torn away from their mothers. A poor person’s baby is taken away to pay back what is owed. 10 The poor don’t have any clothes. They go around naked. They carry bundles of corn, but they still go hungry. 11 They work very hard as they crush olives. They tread grapes in winepresses, but they are still thirsty. 12 The groans of those who are dying are heard from the city. Those who are wounded cry out for help. But God doesn’t charge anyone with doing what is wrong. 13 ‘Some people hate it when daylight comes. In the daytime they never walk outside. 14 When daylight is gone, murderers get up. They kill poor people and those who are in need. In the night they sneak around like robbers. 15 Those who commit adultery wait until the sun goes down. They think, “No one will see us.” They keep their faces hidden. 16 In the dark, thieves break into houses. But by day they shut themselves in. They don’t want anything to do with the light. 17 Midnight is like morning to them. The terrors of darkness are their friends. 18 ‘But sinners are like bubbles on the surface of water. Their share of the land is under God’s curse. So no one goes to their vineyards. 19 Melted snow disappears when the air is hot and dry. And sinners disappear when they go down into their graves. 20 Even their mothers forget them. The worms in their graves eat them up. No one remembers sinful people anymore. They are cut down like trees. 21 They mistreat women who aren’t able to have children. They aren’t kind to widows. 22 But God is powerful. He even drags away people who are strong. When he rises up against them, they can never be sure they are safe. 23 God might let them rest and feel secure. But his eyes see how they live. 24 For a little while they are honoured. Then they are gone. They are brought low. And they die like everyone else. They are cut off like ears of corn. 25 ‘Who can prove that what I’m saying is wrong? Who can prove that my words aren’t true?’