1În cel de‑al patrulea an al împăratului Darius, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, luna Chislev[1].2Cei din Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii săi, ca să se roage DOMNULUI3și să‑i întrebe pe preoții din Casa DOMNULUI Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea[2] și să ne consacrăm la fel cum am făcut atâția ani?“ (Zah 8:19)4Atunci Cuvântul DOMNULUI Oștirilor mi‑a vorbit, zicând:5„Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea[3], în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi? (Zah 8:19)6Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți?7Nu sunt acestea cuvintele pe care le‑a vestit DOMNUL prin profeții din vechime, când Ierusalimul era locuit și în pace, alături de cetățile din jurul lui, iar Neghevul[4] și zona deluroasă[5] erau și ele locuite?»“8Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Zaharia, zicând:9„Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Înfăptuiți judecată dreaptă și fiecare să arate bunătate și milă față de semenul său!10Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!»11Dar ei au refuzat să asculte, și‑au întors umărul cu încăpățânare și și‑au astupat urechile ca să n‑audă!12Și‑au făcut inima tare ca diamantul, ca să n‑asculte Legea și cuvintele pe care le trimitea DOMNUL Oștirilor prin Duhul Său, prin profeții din vechime. Și astfel a venit o mare mânie de la DOMNUL Oștirilor.13Când Eu[6] am chemat, ei n‑au ascultat. Tot astfel, când ei au chemat, nici Eu n‑am ascultat, zice DOMNUL Oștirilor.14I‑am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea sau se întorcea pe acolo. Și au prefăcut astfel țara cea plăcută într‑o pustietate.“
1Und es geschah im vierten Jahr des Königs Darius, da geschah des HERRN Wort zu Sacharja am vierten Tag des neunten Monats, im Kislew.2Und man sandte Bethel-Sarezer und Regem-Melech und seine Leute, um den HERRN anzuflehen3und die Priester am Hause des HERRN Zebaoth und die Propheten zu befragen: Muss ich immer noch im fünften Monat weinen und enthaltsam sein, wie ich es nun so viele Jahre getan habe? (2 Re 25:8; Ier 52:12; Zah 8:19)4Und des HERRN Zebaoth Wort geschah zu mir:5Sage allem Volk im Lande und den Priestern und sprich: Als ihr fastetet und Leid trugt im fünften und siebenten Monat diese siebzig Jahre lang, habt ihr da wirklich für mich gefastet? (Is 58:5; Ier 25:11; Ier 29:10; Dan 9:2; Zah 1:12)6Und wenn ihr esst und trinkt, esst und trinkt ihr da nicht für euch selbst?
Gottes Gericht über die Unbarmherzigkeit
7Ist’s nicht das, was der HERR durch die früheren Propheten predigen ließ, als Jerusalem bewohnt war und sicher samt seinen Städten ringsum und Leute im Südland und im Hügelland wohnten.8Und des HERRN Wort geschah zu Sacharja:9So sprach der HERR Zebaoth: Richtet recht, und ein jeder erweise seinem Bruder Güte und Barmherzigkeit, (Ez 18:8; Mica 6:8; Zah 8:16)10und bedrückt nicht die Witwen, Waisen, Fremdlinge und Armen, und denke keiner gegen seinen Bruder etwas Arges in seinem Herzen! (Ex 22:20)11Sie aber weigerten sich aufzumerken und kehrten mir störrisch den Rücken zu und verstopften ihre Ohren, dass sie nicht hörten,12und machten ihre Herzen hart wie Diamant, damit sie nicht hörten das Gesetz und die Worte, die der HERR Zebaoth durch seinen Geist sandte durch die früheren Propheten. Daher ist so großer Zorn vom HERRN Zebaoth gekommen. (Is 48:4; Zah 1:4)13Und es ist so ergangen: Gleichwie gepredigt wurde und sie nicht hörten, so wollte ich auch nicht hören, als sie riefen, spricht der HERR Zebaoth.14Darum habe ich sie zerstreut unter alle Völker, die sie nicht kannten, und das Land blieb verwüstet hinter ihnen liegen, sodass niemand mehr darin hin und her zog; so haben sie das liebliche Land zur Wüste gemacht.